Introvertirea se poate trata

[anonim20]

Salut,am 19 ani si pana acum 1 an am fost un introvertit convins.Imi ziceam ca nu am nevoie de nimeni,ca pot si singur dar asta era adevarat doar pe jumatate pentru ca atunci cand gandesti asa iti inchizi orizonturile si dai de un fel de claustrofobie.Iti da o ambitie enorma,si te fascineaza cateodata singuratatea dar sunt momente in care vrei sa comunici cu cineva si nu poti ,ca si cand ai fi inchis in propria capcana.
Pana la urma mi-am dat seama ca nu mai merge asa...trebuie sa sparg cumva gheata si exact atunci a aparut si oportunitatea de a ajunge la un doctor psiholog.Mi s-a parut exact ce-mi trebuia.Si am inceput sa-l vizitez pe D-l Gabi Dinu,am constatat ca mi-e usor sa vorbesc cu dansul orice problema ma framanta ,si tot vorbind mi-am dat seama ca incepusem sa ma eliberez de tensiunea aia.
Imi promisese ca imediat dupa bacalaureat o sa-mi dea o carte care-mi va schimba felul in care gandesc.Lucrurile au inceput sa se puna pe roate la scoala.De la codasul aproape invizibil ajunsesem subiect de disctutie in cancelarie...la bac la mate luasem 9.95.Noi perspective incepusera sa apara ,nicicand n-as fi indraznit sa ma gandesc sa intru la o facultate dar am reusit chiar la Constructii in Bucuresti.Apoi l-am vizitat pe D-l Gabi si i-am povestit tot ce reusisem si i-am cerut cartea pe care mi-o promisese.Intr-adevar imi schimbase felul de a gandi,si mi-a rezolvat si problema cu ateismul .
Recomand oricarei persoane sa ceara sfatul unui psiholog (e totul confidential pentru cei care au inhibitii).Mc Gabi pentru tot ajutorul.

[Gabriel Dinu]

Draga anonim,

Ai ramane uimit cat de placut a fost si pentru mine sa am acele discutii cu tine,astfel incat iti multumesc si eu!
Singurul lucru de care aveai nevoie acum un an era sa dezlantui acea enorma forta interioara pe care o aveai si sa o directionezi. Se pare ca acest lucru s-a intamplat si acum esti, cum ai zis si tu, un tanar sigur pe el si pe propriile puteri.
Iti doresc sa continui aceasta autocunoastere si dezvoltare si sa nu uiti un lucru: bucuria isi are un loc foarte important in viata! Caut-o cat mai des si fa-i loc.

P.S.: Daca doriti sa postati un comentariu, apasati pe " Submit" dupa ce scrieti textul

[luana]

Buna seara tuturor.
Citind pe forum postarile multora care sufera de aceasta problema am fost determinata sa va scriu si povestea mea cu speranta ca va pot ajuta.
In urma cu 3 luni de zile am apelat la psihologul Gabriel Dinu crezand ca sufar de fobie sociala. Ulterior, mi s-a explicat ca problema de care sufeream inca de mica era timiditate excesiva. Am apelat la el cu speranta ca voi reusi sa depasesc aceasta problema, insa nu eram prea convinsa de reusita . Din aceasta cauza am pierdut multe momente de a ma bucura de viata si am zis ca trebuie sa fac ceva in privinta asta. Am citit multe carti, am citit pe forumuri insa nimic nu m-a ajutat in depasirea acestei bariere.Simteam mereu o teama excesiva, imi era frica de orice persoana pe care urma sa o cunosc, imi era teama sa vorbesc la telefon crezand ca ma voi bloca si voi fi judecata negativ, consideram ca nimeni din jur nu ma place, ma autoevaluam global negativ, nu imi permiteam sa fac greseli, ma consideram incapabila de a intreprinde o activitate, citeam gandurile altora fara sa stiu intr-adevar ce gandesc,ma autodepreciam si consideram ca nimic din ce fac nu este bine sau ca nu pare sa conteze in ochii mei, dramatizam tot ce se intampla si retineam doar partea negativa a lucrurilor minimizand astfel partea pozitiva.
Astfel, dupa 3 luni de terapie am inteles ca gandurile negative pe care le aveam erau nejustificate, la fel si temerile ,si incetul cu incetul am inceput sa vad lucrurile altfel, am scapat de temerile, de fricile si de gandirea negativa care ma urmareau inainte pas cu pas, imi permit sa fac greseli, am incredere in mine si pot spune ca mi-am gasit curajul de a face tot ceea ce doresc si acum ma pot bucura linistita de viata.
Sper ca povestea mea sa va fie de folos.
Multa sanatate.