anxietate? atacuri de panica?

[anca_alegre]

Prin felul sau de a gandi, omul isi poate face singur rau. Acesta este si cazul anxietatii, atacurilor de panica, fobiei sociale, agorafobiei, temerii de a vorbii in public…..Izvorul acestor tulburari se afla in gandurile irationale, ganduri ce atrag emotii negative, insotite de reactii fiziologice pe masura (palpitatii, tremur, senzatia de sufocare, roseata, transpiratie, senzatia de deziluzie), finalizate in atacuri de panica!
Prin Terapia cognitiv-comportamentala omul invata sa gandeasca rational, adica sa isi inlocuiasca gandurile irationale cu ganduri alternative ce il aduc mai aproape de normalitate.
Rezultatele acestei terapii nu vor veni peste noapte, dar nici nu se vor lasa asteptate. Totul depinde de noi, de felul cum vedem lumea si ce gandim despre ea si despre noi insine. Intregul demers terapeutic necesita din partea noastra vointa, rabdare si curaj. Curaj pentru a ne expune treptat situatiilor de care ne temem. Prin a evita aceste situatii nu facem decat sa ne alimentam anxietatea si sa ne intarim ideea de neputinta.
In terapeut vom gasi omul care ne va accepta, neconditionat, si ne va sustine in efortul nostru spre a ne regasi drumul catre propria normalitate. Terapeutul nu va judeca si nici nu va citeste gandurile (ultimul gand, cam irational pentru o studenta la psihologie, nu?)
Daca inainte preferam sa merg oricat de mult pe jos, doaar pentru a evita mijloacele de transport in comun, acum am abonament pe toate liniile ( si il folosesc!!!). Si nu o data am mers pe jos, chiar si din Rahova pana la Hala Traian sau chiar mai departe… La inceput, cand veneam la terapie, nu rezistam mai mult de 2 statii in metrou. Coboram, imi reveneam dupa atacul de panica si luam un alt metrou. Acum merg fara probleme, singura , cu metroul.
Marea mea problema era faptul ca roseam. Doar gandul ca este catastrofal sa rosesc, ducea implicit la imbujorarea foarte intensa a obrajilor mei, (colegii ma intrebau daca nu cumva am febra!), totul transformandu-se intr-un atac de panica. Acum chiar daca mai rosesc, nu atat de intens ca si inainte, gandul ca am rosit nu mai ma chinuie.
A avea emotii este normal, dar ca ele sa fie atat de intense incat sa ne impiedice sa facem ceea ce vrem, devine un handicap.
In noi se gasesc resursele necesare pentru “a ne pune pe picioare”, dezvolta si bucura de viata. Merita cautate si valorificate!

Pe drumul catre mai bine,
Anca

[admin]

Draga Anca,

Vad ca ti-ai revenit foarte bine si ma bucur mult! De altfel, constiinciozitatea ta te-a ajutat sa iti imbunatatesti autocontrolul asa repede.
Chiar daca stiu de ce ai ales sa faci Facultatea de psihologie, anume ca sa practici, o sa profit acum si o sa transmit un mesaj catre cei care doresc sa isi rezolve problemele personale, sa se inteleaga pe ei si pe ceilalti, sa isi dobandeasca echilibrul psihic prin intermediul Facultatii de psihologie. Facultatea nu va poate ajuta sa faceti lucrurile enumerate anterior, decat poate intr-o foarte mica masura si mai mult intamplator. Cel mai potrivit este sa incepeti o consiliere psihologica sau o psihoterapie si in cateva sedinte( 5-10-20 de sedinte. Depinde de la om la om si de probleme) veti obtine ce nu aveti cum sa obtineti prin 3 sau 5 ani de facultate si master. Totodata, se mai pot face sesiuni de dezvoltare personala de grup, insa va recomad si terapia individuala, unde autocenzura poate scadea suficient cat sa obtineti o buna eficienta.

Anca, te felicit pentru evolutia ta in ce priveste anxietatea si atacurile de panica, insa si pentru faptul ca iti invingi timiditatea din ce in ce mai mult pe zi ce trece!

O zi frumoasa!
Psiholog Gabriel Dinu
www.psihosolutii.ro