ipohondrie
Posted: Sun Jul 05, 2009 6:47 pmBuna ziua tuturor! O sa va spun si eu povestea mea, sper eu cu final fericit ...
Acum un an, pe fondul unor probleme la servici , niste neintelegeri cu sefii , am inceput sa dezvolt atacuri de panica si am inceput sa fiu preocupata excesiv de starea mea de sanatate. Orice problema cat de mica se tranforma in mintea mea intr-o boala incurabila in cateva secunde . Din nefericire am pierdut mult timp si multi bani pana l-am intalnit pe Gabi Dinu.
Am aflat apoi adevarata sursa a problemelor mele si am invatat multe despre mine. Atacurile de panica s-au rarit si treptat treptat am inceput sa preiau controlul asupra emotiilor negative. Am invatat ca nu exista o lume ideala in care oamenii se inteleg perfect unii cu ceilalti si ca pur si simplu unele lucruri trebuiesc luate ca atare. Odata ce am inteles asta, am inceput sa fiu din ce in ce mai putin preocupata de bolile mele imaginare .Nu pot zice ca nu ma mai ingrijorez, insa o fac cu mult mai multa detasare.
Pana atunci fugeam de orice lucru care imi facea rau. E un sentiment normal, o sa ziceti. Numai ca as fi ratat multe oportunitati daca as fi continuat asa . Trecand peste astfel de momente dificile am capatat curaj si incredere si mai ales puterea de a trece peste multe alte probleme care s-au mai ivit in cale.
Secretul este ca nu exista nici un secret.Nu ne dam seama de ce suntem in stare decat cand ne infruntam fricile .
Asa ca , nu lasati astfel de lucruri sa va controleze viata, aveti curaj si incredere sa apelati la un psiholog , de preferat chiar la Gabi
.
Acum un an, pe fondul unor probleme la servici , niste neintelegeri cu sefii , am inceput sa dezvolt atacuri de panica si am inceput sa fiu preocupata excesiv de starea mea de sanatate. Orice problema cat de mica se tranforma in mintea mea intr-o boala incurabila in cateva secunde . Din nefericire am pierdut mult timp si multi bani pana l-am intalnit pe Gabi Dinu.
Am aflat apoi adevarata sursa a problemelor mele si am invatat multe despre mine. Atacurile de panica s-au rarit si treptat treptat am inceput sa preiau controlul asupra emotiilor negative. Am invatat ca nu exista o lume ideala in care oamenii se inteleg perfect unii cu ceilalti si ca pur si simplu unele lucruri trebuiesc luate ca atare. Odata ce am inteles asta, am inceput sa fiu din ce in ce mai putin preocupata de bolile mele imaginare .Nu pot zice ca nu ma mai ingrijorez, insa o fac cu mult mai multa detasare.
Pana atunci fugeam de orice lucru care imi facea rau. E un sentiment normal, o sa ziceti. Numai ca as fi ratat multe oportunitati daca as fi continuat asa . Trecand peste astfel de momente dificile am capatat curaj si incredere si mai ales puterea de a trece peste multe alte probleme care s-au mai ivit in cale.
Secretul este ca nu exista nici un secret.Nu ne dam seama de ce suntem in stare decat cand ne infruntam fricile .
Asa ca , nu lasati astfel de lucruri sa va controleze viata, aveti curaj si incredere sa apelati la un psiholog , de preferat chiar la Gabi
.