Despre minunea din tine, psihoterapie si...oglinzi!
Posted: Fri Apr 02, 2010 6:12 pmDragelor si dragilor,
Probabil ca unii dintre voi cred in El, altii nu…de fapt, nici eu nu sunt mereu sigura de credinta mea. Pentru ca cei care cred nu renunta, gasesc bucurie in viata pe care o au, se imping pe ei insisi sa fie mai buni decat sunt, ii ajuta si pe ceilalti sa faca la fel si poate chiar reusesc sa schimbe lumea, infaptuind mici miracole in fiecare zi.
Desigur, exista si extremism si razboaie sangeroase purtate in numele Lui, dar nu despre asta as vrea sa va vorbesc acum. Ci despre faptul ca aceasta perioada pascala m-a inspirat sa fac o paralela intre divinitate (care exista in fiecare dintre noi) si psihoterapie.
Poate ca El le-a aratat oamenilor o oglinda, iar acestia au crezut ca nu pot suporta ce au vazut in ea si…L-au ucis. Poate ca unora le-a fost rusine sa se priveasca in oglinda, poate ca altii s-au infuriat, poate ca le-a fost teama. Acum stiu ca aceste sentimente, duse la extrem, vin dintr-o gandire gresita, care ne poate face mult rau atat noua, cat si celorlalti.
Si, surprinzator, de acum 2000 de ani nu s-au schimbat prea multe la felul in care incoltesc in mintea oamenilor gandurile care genereaza aceste sentimente distructive. Ne infuriem adesea cand cineva ne intoarce o oglinda, aratandu-ne ceva de care nu suntem foarte mandri la noi si provocandu-ne sa punem la indoiala ceea ce am crezut a fi in regula pana atunci…Sau ne rusinam uneori de defectele noastre, acoperindu-ne fata cu mainile si indepartandu-ne poate de cel care ne-a intors oglinda si, mai grav, ascunzandu-ne chiar de noi insine... Sau poate ne temem sa ne privim, gandind in mod gresit ca nimeni pe planeta n-a mai avut defecte ca ale noastre si ca din cauza lor nu meritam decat suferinta…
Ce sa caute la psiholog o fata de 25 de ani, care nu a avut drame majore in viata ei de pana acum? Ei bine, cu totii avem cel putin cate un “schelet in dulap” – probleme inca nerezolvate care ne fac rau noua sau/si celorlalti, probleme care nu ne lasa sa mergem mai departe si sa fim tot ce putem fi.
Si, asa cum mi-a spus la prima sedinta psihoterapeutul meu, Adina D., pentru fiecare om problemele lui sunt cele mai importante! Iar eu sufeream inutil de teama ca mama mea va muri intr-o zi, de neputinta de a intelege cercul vicios in care se invartea relatia mea cu barbatul pe care-l iubesc, de rusinea de a fi aspru judecata de apropiatii mei atunci cand nu ma comport exemplar, de furie cand consideram ca cineva ma nedreptateste….
In sedintele de psihoterapie am invatat si invat in continuare sa ma inteleg si sa ma accept. Am invatat sa nu ma grabesc la concluzii despre ceilalti pe baza propriei perceptii asupra lucrurilor si ca diferentele dintre oameni sunt un lucru minunat, care ne provoaca propriile pareri si limite, ajutandu-ne sa evoluam.
Asa ca iti recomand din toata inima sa incerci cateva sedinte de psihoterapie si sa nu renunti dupa 2-3! Psihologul iti va fi ghid pe drumul catre tine insuti, dar rezultatul depinde de efortul si perseverenta de care tu vei da dovada! Ai curaj sa te privesti in oglinda, chiar daca nu iti va conveni mereu ce vei vedea! Nu e nici o regula care spune ca vei fi asa mereu, decat daca tu vrei sa ramai asa! Accepta ceea ce nu poti schimba si invata sa te bucuri de lucrurile frumoase din viata ta - acestea exista intotdeauna!
Priveste-ti limitele si ranile cu sinceritate, cu umilinta si cu indrazneala in acelasi timp: cu sinceritatea de a le recunoaste, cu umilinta de a nu face un titlu de glorie din defectele tale si cu indrazneala de a le infrunta! Drumul nu este usor si nici scurt, dar il vei face pentru tine si, daca perseverezi, vei fi mandru de tine si de ceea ce vei realiza!
Si poate ca intr-o zi, chiar tu vei tine oglinda pentru cineva din apropierea ta…cu toate riscurile pe care acum stii ca acest lucru le presupune, cu dorinta sincera de a ajuta si cu umilinta gandului ca uneori e posibil sa te inseli... Dar stiind si ca poti sa ii ajuti pe altii sa se echilibreze si sa intorci astfel un dar pe care si tu l-ai primit candva. Daruieste si tu ceva in schimbul darului primit, pentru ca si ceilalti sa se bucure alaturi de tine!
Multumesc psiholog Adina D. si un Paste fericit tuturor!
Rodi_A
Probabil ca unii dintre voi cred in El, altii nu…de fapt, nici eu nu sunt mereu sigura de credinta mea. Pentru ca cei care cred nu renunta, gasesc bucurie in viata pe care o au, se imping pe ei insisi sa fie mai buni decat sunt, ii ajuta si pe ceilalti sa faca la fel si poate chiar reusesc sa schimbe lumea, infaptuind mici miracole in fiecare zi.
Desigur, exista si extremism si razboaie sangeroase purtate in numele Lui, dar nu despre asta as vrea sa va vorbesc acum. Ci despre faptul ca aceasta perioada pascala m-a inspirat sa fac o paralela intre divinitate (care exista in fiecare dintre noi) si psihoterapie.
Poate ca El le-a aratat oamenilor o oglinda, iar acestia au crezut ca nu pot suporta ce au vazut in ea si…L-au ucis. Poate ca unora le-a fost rusine sa se priveasca in oglinda, poate ca altii s-au infuriat, poate ca le-a fost teama. Acum stiu ca aceste sentimente, duse la extrem, vin dintr-o gandire gresita, care ne poate face mult rau atat noua, cat si celorlalti.
Si, surprinzator, de acum 2000 de ani nu s-au schimbat prea multe la felul in care incoltesc in mintea oamenilor gandurile care genereaza aceste sentimente distructive. Ne infuriem adesea cand cineva ne intoarce o oglinda, aratandu-ne ceva de care nu suntem foarte mandri la noi si provocandu-ne sa punem la indoiala ceea ce am crezut a fi in regula pana atunci…Sau ne rusinam uneori de defectele noastre, acoperindu-ne fata cu mainile si indepartandu-ne poate de cel care ne-a intors oglinda si, mai grav, ascunzandu-ne chiar de noi insine... Sau poate ne temem sa ne privim, gandind in mod gresit ca nimeni pe planeta n-a mai avut defecte ca ale noastre si ca din cauza lor nu meritam decat suferinta…
Ce sa caute la psiholog o fata de 25 de ani, care nu a avut drame majore in viata ei de pana acum? Ei bine, cu totii avem cel putin cate un “schelet in dulap” – probleme inca nerezolvate care ne fac rau noua sau/si celorlalti, probleme care nu ne lasa sa mergem mai departe si sa fim tot ce putem fi.
Si, asa cum mi-a spus la prima sedinta psihoterapeutul meu, Adina D., pentru fiecare om problemele lui sunt cele mai importante! Iar eu sufeream inutil de teama ca mama mea va muri intr-o zi, de neputinta de a intelege cercul vicios in care se invartea relatia mea cu barbatul pe care-l iubesc, de rusinea de a fi aspru judecata de apropiatii mei atunci cand nu ma comport exemplar, de furie cand consideram ca cineva ma nedreptateste….
In sedintele de psihoterapie am invatat si invat in continuare sa ma inteleg si sa ma accept. Am invatat sa nu ma grabesc la concluzii despre ceilalti pe baza propriei perceptii asupra lucrurilor si ca diferentele dintre oameni sunt un lucru minunat, care ne provoaca propriile pareri si limite, ajutandu-ne sa evoluam.
Asa ca iti recomand din toata inima sa incerci cateva sedinte de psihoterapie si sa nu renunti dupa 2-3! Psihologul iti va fi ghid pe drumul catre tine insuti, dar rezultatul depinde de efortul si perseverenta de care tu vei da dovada! Ai curaj sa te privesti in oglinda, chiar daca nu iti va conveni mereu ce vei vedea! Nu e nici o regula care spune ca vei fi asa mereu, decat daca tu vrei sa ramai asa! Accepta ceea ce nu poti schimba si invata sa te bucuri de lucrurile frumoase din viata ta - acestea exista intotdeauna!
Priveste-ti limitele si ranile cu sinceritate, cu umilinta si cu indrazneala in acelasi timp: cu sinceritatea de a le recunoaste, cu umilinta de a nu face un titlu de glorie din defectele tale si cu indrazneala de a le infrunta! Drumul nu este usor si nici scurt, dar il vei face pentru tine si, daca perseverezi, vei fi mandru de tine si de ceea ce vei realiza!
Si poate ca intr-o zi, chiar tu vei tine oglinda pentru cineva din apropierea ta…cu toate riscurile pe care acum stii ca acest lucru le presupune, cu dorinta sincera de a ajuta si cu umilinta gandului ca uneori e posibil sa te inseli... Dar stiind si ca poti sa ii ajuti pe altii sa se echilibreze si sa intorci astfel un dar pe care si tu l-ai primit candva. Daruieste si tu ceva in schimbul darului primit, pentru ca si ceilalti sa se bucure alaturi de tine!
Multumesc psiholog Adina D. si un Paste fericit tuturor!
Rodi_A
)