ANXIETATEA SI ATACURILE DE PANICA O PROBLEMA
Posted: Thu Sep 30, 2010 8:00 amANXIETATEA SI ATACURILE DE PANICA O PROBLEMA FOARTE MARE DAR CARE ARE SI O REZOLVARE"
- O POVESTE TRISTA DAR CU UN FINAL FERICIT-
Voi trece direct la subiect ptr ca nici eu nu aveam rabdare sa citesc povestile altora si ma interesa decat sa gasesc o cale de salvare.
Sunt o persoana care am o viata sociala destul de buna , o familie frumoasa, un job dorit si placut, o persoana activa care faceam fata programului de serviciu , cursuri de specializare dupa serviciu, viata de familie, copil, sot, treburi casnice, nici o problema de sanatate, nu am fost niciodata internata in spital decat cand am facut operatie de apenticita si cand am nascut, o persoana optimista cu ganduri si planuri mari ptr viitor.
Ca orice femeie din 6 in 6 luni mergeam la un control ginecologic in Romania la spitalul Municipal Bucuresti unde de la un simplu control viata mea s-a nenorocit din cauza medicilor nostri care in loc sa-si faca meseria urmaresc sa scape de pacienti si sa- si primeasca spaga.
Dragilor mi s-a recomendat niste anticonceptionale IASMIN .
Din prima zi de can am inceput sa le iau s-a produs o schimbare in organismul meu si au inceput pe rand greturi , cefalee, lipsa poftei de mancare (asta datorita unor medici lipsiti de interes care prescriu medicamente fara a face un set minimal de analize).
In a 7 a zi data fiind starea mea am luat prospectul sa-l citesc si ca sa nu va plictisesc in secunda 2 dupa ce l-am citit mi s-a facut rau si anume palpitatii foarte puternice , tremur, durere in ceafa puternica, mi-a amortit mana stanga , transpiratii, mainile si picioarele reci ca gheata simteam cum pleaca viata din mine.
Sotul a chemat salvarea cei de pe salvare mi-au facut un calciu niste antiinlamatoarea si mi-am revenit acesta a fost inceputul.
Stiu ca nu mai aveti rabdare sa cititi ptr ca si eu i-mi pierdusem orice speranta.
Aceste simptome se repetau dar la o intensitate mai mica, ma apucau in general seara sau cand eram singura acasa sau la serviciu.
Ce a urmat ; avand o situatie buna am inceput sa merg la medici si tot imi spuneau ca am lipsa de calciu si crize de spasmofilie.
In 2 luni de zile aveam un dosar cu analize de sange facute din sapt. in sapt. radiologii, radiografii, EKG, CT, neurologie, consultasem 6 medici din spitale diferite , retete peste retete, bani dati ca sa fiu un cobai de medicamente)
Ajunsesm sa nu mai stau singura , nu comunicam i-mi era greu sa vorbesc, orice obiect din jur imi crea stare de panica ex ma indepartam de casa 500 m ma apuca tremuratul , transpiraiile , nodul in gat, gandul ca mi se face rau ca o sa mor si starile astea erau groznice ptr mine.
Ajunsasem la stadiul in care am avut 37 zile concediu de medical si nu stiu ce am facut in zilele acelea , mama avea grija de copil, eram o leguma care zacea in pat cu stai de somnolenta din cauza medicamentelor, trebuia sa fiu pazita deoarece nu stateam singura , eram drogata de medicamente , aveam o privire tulbure, eram foarte trista.
Prin nasul meu cel mic am ajuns la un psihiatru din Spitalul Baltazar (cu mentiunea ca am mai fost la medici psihiatri) iar acest doctor mi-a prescris un tratament care dupa atata chin a dat roade, am inceput sa am activitate , sa am grija de mine si de familie , sa plec in concedii dar cum medicamentatia are un inceput trebuie sa aiba si un sfarsit si am inceput reducerea tratamentului am avut 3 meicamente si am ramas la unul singur si totodata au inceput sa apara la suprafata o probema, nu am mai avut atacuri de panica dar eram foarte ingrijorata de starea mea de sanatate i-mi era frica ca o sa mor si ce se va intampla cu copilul meu cu sotul meu eram foarte nelinistita si aveam o stare permanenta de frica.
Am mers la psihologi, sedinte peste sedinte, bani dati , tot teama tot frica , nu aveam liniste daca eram de parte de casa, norocul meu a fost ca psihologul la care mergeam nu a fost disponibil 2 saptamani in disperarea me am intrat pe internet si am dat peste acest forum , la prima vedere nu credeam ce povestea alte persoane dar cum eram dispusa ptr orice am scris un meil lui Gabi si ma primit imediat intr-o sedinta.
Dragi mei de la prima sedinta a rasarit soarele pe starda mea am plecat mai linistita mai increzatoare mai eliberata de probleme, tin sa va spun ca eram sub medicamentatie cand am ajuns la Gabi, dupa 5 sedinte nu mai iau tratament sunt alt om.
Dintr-un job pe care-l aveam am ajuns sa am inca 3 colaborari si 2 sunt in negocieri.
Las la sfarsit faptul ca din toti medicii la care am fost nici unul nu m-a diagnosicat cu atacuri de panica doar cu anxietate o singura doctora de pe salvare mi-a spus ca am atacuri de panica si daca nu merg la sedinte de psihoterapie starea mea se va agrava.
La fel si cu psihologii , am mai consultat , am uramat sedinte bani si timp pierdut nu sa vazut nici o imbunatatire.
Daca aveti probleme si ati ajuns sa cititi acest site si forum nu ezitati sa va programati o intalinire .
aici gasiti un raspuns la problemele dvs. , sunt sigura, sunt mandra de mine ca am ajuns la acest cabinet.
Va pup si va doresc numai bine
- O POVESTE TRISTA DAR CU UN FINAL FERICIT-
Voi trece direct la subiect ptr ca nici eu nu aveam rabdare sa citesc povestile altora si ma interesa decat sa gasesc o cale de salvare.
Sunt o persoana care am o viata sociala destul de buna , o familie frumoasa, un job dorit si placut, o persoana activa care faceam fata programului de serviciu , cursuri de specializare dupa serviciu, viata de familie, copil, sot, treburi casnice, nici o problema de sanatate, nu am fost niciodata internata in spital decat cand am facut operatie de apenticita si cand am nascut, o persoana optimista cu ganduri si planuri mari ptr viitor.
Ca orice femeie din 6 in 6 luni mergeam la un control ginecologic in Romania la spitalul Municipal Bucuresti unde de la un simplu control viata mea s-a nenorocit din cauza medicilor nostri care in loc sa-si faca meseria urmaresc sa scape de pacienti si sa- si primeasca spaga.
Dragilor mi s-a recomendat niste anticonceptionale IASMIN .
Din prima zi de can am inceput sa le iau s-a produs o schimbare in organismul meu si au inceput pe rand greturi , cefalee, lipsa poftei de mancare (asta datorita unor medici lipsiti de interes care prescriu medicamente fara a face un set minimal de analize).
In a 7 a zi data fiind starea mea am luat prospectul sa-l citesc si ca sa nu va plictisesc in secunda 2 dupa ce l-am citit mi s-a facut rau si anume palpitatii foarte puternice , tremur, durere in ceafa puternica, mi-a amortit mana stanga , transpiratii, mainile si picioarele reci ca gheata simteam cum pleaca viata din mine.
Sotul a chemat salvarea cei de pe salvare mi-au facut un calciu niste antiinlamatoarea si mi-am revenit acesta a fost inceputul.
Stiu ca nu mai aveti rabdare sa cititi ptr ca si eu i-mi pierdusem orice speranta.
Aceste simptome se repetau dar la o intensitate mai mica, ma apucau in general seara sau cand eram singura acasa sau la serviciu.
Ce a urmat ; avand o situatie buna am inceput sa merg la medici si tot imi spuneau ca am lipsa de calciu si crize de spasmofilie.
In 2 luni de zile aveam un dosar cu analize de sange facute din sapt. in sapt. radiologii, radiografii, EKG, CT, neurologie, consultasem 6 medici din spitale diferite , retete peste retete, bani dati ca sa fiu un cobai de medicamente)
Ajunsesm sa nu mai stau singura , nu comunicam i-mi era greu sa vorbesc, orice obiect din jur imi crea stare de panica ex ma indepartam de casa 500 m ma apuca tremuratul , transpiraiile , nodul in gat, gandul ca mi se face rau ca o sa mor si starile astea erau groznice ptr mine.
Ajunsasem la stadiul in care am avut 37 zile concediu de medical si nu stiu ce am facut in zilele acelea , mama avea grija de copil, eram o leguma care zacea in pat cu stai de somnolenta din cauza medicamentelor, trebuia sa fiu pazita deoarece nu stateam singura , eram drogata de medicamente , aveam o privire tulbure, eram foarte trista.
Prin nasul meu cel mic am ajuns la un psihiatru din Spitalul Baltazar (cu mentiunea ca am mai fost la medici psihiatri) iar acest doctor mi-a prescris un tratament care dupa atata chin a dat roade, am inceput sa am activitate , sa am grija de mine si de familie , sa plec in concedii dar cum medicamentatia are un inceput trebuie sa aiba si un sfarsit si am inceput reducerea tratamentului am avut 3 meicamente si am ramas la unul singur si totodata au inceput sa apara la suprafata o probema, nu am mai avut atacuri de panica dar eram foarte ingrijorata de starea mea de sanatate i-mi era frica ca o sa mor si ce se va intampla cu copilul meu cu sotul meu eram foarte nelinistita si aveam o stare permanenta de frica.
Am mers la psihologi, sedinte peste sedinte, bani dati , tot teama tot frica , nu aveam liniste daca eram de parte de casa, norocul meu a fost ca psihologul la care mergeam nu a fost disponibil 2 saptamani in disperarea me am intrat pe internet si am dat peste acest forum , la prima vedere nu credeam ce povestea alte persoane dar cum eram dispusa ptr orice am scris un meil lui Gabi si ma primit imediat intr-o sedinta.
Dragi mei de la prima sedinta a rasarit soarele pe starda mea am plecat mai linistita mai increzatoare mai eliberata de probleme, tin sa va spun ca eram sub medicamentatie cand am ajuns la Gabi, dupa 5 sedinte nu mai iau tratament sunt alt om.
Dintr-un job pe care-l aveam am ajuns sa am inca 3 colaborari si 2 sunt in negocieri.
Las la sfarsit faptul ca din toti medicii la care am fost nici unul nu m-a diagnosicat cu atacuri de panica doar cu anxietate o singura doctora de pe salvare mi-a spus ca am atacuri de panica si daca nu merg la sedinte de psihoterapie starea mea se va agrava.
La fel si cu psihologii , am mai consultat , am uramat sedinte bani si timp pierdut nu sa vazut nici o imbunatatire.
Daca aveti probleme si ati ajuns sa cititi acest site si forum nu ezitati sa va programati o intalinire .
aici gasiti un raspuns la problemele dvs. , sunt sigura, sunt mandra de mine ca am ajuns la acest cabinet.
Va pup si va doresc numai bine