Despre Anxietate: CONSTIENTIZEAZA, ACCEPTA, REZOLVA
Posted: Mon Oct 11, 2010 10:15 amCand muzica nu-ti mai place, cand nimic nu mai are sens, cand nu mai poti dormi, cand nimic nu te mai poate relaxa si simti ca nu-ti mai gasesti linistea si echilibrul, cand iti pierzi increderea si stima de sine, cand nimic nu te mai motiveaza, cand simti ca pierzi contactul cu tine insuti, cand te simti coplesit si nu mai vezi iesirea ,nu ezita sa ceri ajutor inainte sa capotezi. Acceptarea problemelor si dorinta de a le rezolva este primul pas important.
Cand ii dam corpului mai mult decat poate duce va mai functiona o vreme apeland la rezerve, insa va riposta la un moment dat si va refula prin diverse manifestari psihosomatice (neliniste, insomnie, palpitatii, atac de panica, slabiciune, senzatie de sufocare si apasare in piept, dureri de orice natura, fara vreo explicatie medicala).
Cam asa s-a manifestat la mine anxietatea si tulburarea de panica, diagnosticata abia dupa 8 ani; capatata in timp, traind mai multi ani in stres, incertitudine, nesiguranta. Toate starile de mai sus nu imi sunt straine. Incercand din rasputeri sa scap de ele, a trebuit mai intai sa le constientizez, sa le accept, sa le inteleg radacina, ca mai apoi sa scap de ele, usor, usor, cu ajutorul psihiatrului si psihoterapeutului.
Desi am cautat explicatii medicale si ajutor prin toate partile (doctor, masaj, exercitii de respiratie, preot, rugaciune) crezand ca de fapt sunt bolnava, am ajuns intr-un final acolo unde trebuia: la psihiatru si la psiholog. Am incercat prin mai multe locuri si am plecat repede daca am simtit ca in loc de ajutor, unii dintre ei ma adanceau mai rau in problemele mele, incercand sa ma convinga ca realele probleme vin din copilarie. M-am bazat pe ceea ce am simtit si bine am facut, pentru ca intr-un final am intalnit persoana si terapia potrivita.
Asa am ajuns sa o cunosc pe Roxana Niculescu si iata ca dupa numai 2 luni, in afara de faptul ca terapia cognitiva m-a ajutat sa-mi rezolv problemele, am castigat un prieten, pentru ca intre noi s-a stabilit o relatie foarte frumoasa, iar pe aceasta cale tin sa-i multumesc inca o data pentru rabdare si pentru intelepciunea cu care m-a invatat sa abordez lucrurile.
Sinceritatea , cooperarea si dorinta de a iesi din starea asta, cat si sfaturile psihiatrului si psihoterapeutului au facut cea mai buna echipa, astfel ca sunt din nou EU. M-am regasit, mi-am recapatat echilibrul si motivatia si sunt pregatita, mai mult ca niciodata, sa infrunt problemele ce vor urma cu fruntea sus, cu demnitate, curaj si incredere. Oricare ar fi deznodamantul nu voi CATASTROFA. De fapt, in asta sta tot secretul si asta m-a invatat Roxana.
Puterea sta in noi, doar ca la un moment dat cand nu mai putem gestiona lucrurile avem nevoie de cineva specializat care sa ne arate directia, sa ne ghideze. Mai departe este treaba noastra.
“ Ce nu te doboara te face mai puternic. “-Nietzsche
Mult succes!!!
Cand ii dam corpului mai mult decat poate duce va mai functiona o vreme apeland la rezerve, insa va riposta la un moment dat si va refula prin diverse manifestari psihosomatice (neliniste, insomnie, palpitatii, atac de panica, slabiciune, senzatie de sufocare si apasare in piept, dureri de orice natura, fara vreo explicatie medicala).
Cam asa s-a manifestat la mine anxietatea si tulburarea de panica, diagnosticata abia dupa 8 ani; capatata in timp, traind mai multi ani in stres, incertitudine, nesiguranta. Toate starile de mai sus nu imi sunt straine. Incercand din rasputeri sa scap de ele, a trebuit mai intai sa le constientizez, sa le accept, sa le inteleg radacina, ca mai apoi sa scap de ele, usor, usor, cu ajutorul psihiatrului si psihoterapeutului.
Desi am cautat explicatii medicale si ajutor prin toate partile (doctor, masaj, exercitii de respiratie, preot, rugaciune) crezand ca de fapt sunt bolnava, am ajuns intr-un final acolo unde trebuia: la psihiatru si la psiholog. Am incercat prin mai multe locuri si am plecat repede daca am simtit ca in loc de ajutor, unii dintre ei ma adanceau mai rau in problemele mele, incercand sa ma convinga ca realele probleme vin din copilarie. M-am bazat pe ceea ce am simtit si bine am facut, pentru ca intr-un final am intalnit persoana si terapia potrivita.
Asa am ajuns sa o cunosc pe Roxana Niculescu si iata ca dupa numai 2 luni, in afara de faptul ca terapia cognitiva m-a ajutat sa-mi rezolv problemele, am castigat un prieten, pentru ca intre noi s-a stabilit o relatie foarte frumoasa, iar pe aceasta cale tin sa-i multumesc inca o data pentru rabdare si pentru intelepciunea cu care m-a invatat sa abordez lucrurile.
Sinceritatea , cooperarea si dorinta de a iesi din starea asta, cat si sfaturile psihiatrului si psihoterapeutului au facut cea mai buna echipa, astfel ca sunt din nou EU. M-am regasit, mi-am recapatat echilibrul si motivatia si sunt pregatita, mai mult ca niciodata, sa infrunt problemele ce vor urma cu fruntea sus, cu demnitate, curaj si incredere. Oricare ar fi deznodamantul nu voi CATASTROFA. De fapt, in asta sta tot secretul si asta m-a invatat Roxana.
Puterea sta in noi, doar ca la un moment dat cand nu mai putem gestiona lucrurile avem nevoie de cineva specializat care sa ne arate directia, sa ne ghideze. Mai departe este treaba noastra.
“ Ce nu te doboara te face mai puternic. “-Nietzsche
Mult succes!!!