depresie din dragoste
Posted: Thu Mar 15, 2012 9:50 amBuna ziua,
As vrea sa scriu si eu aici despre ce mi s-a intamplat acum ceva ani. Ma indragostisem de un baiat pe care eu il consideram lumea mea. Am fost impreuna cateva luni. La un moment dat el a inceput sa fie din ce in ce mai rece, sa se departeze, sa ma minta - ca iese cu prieteni, ca pleaca la munte cu colegii de munca si mai multe din astea. A cazut cerul pe mine. Parca nimic nu mai avea sens. Am incercat sa discut cu el caci nu imi dadeam seama ce se intampla. Aveam deja 22 de ani, mai avusesem rrelatii, unele mai bune altele mai putin bune dar asta mi se paruse grozava. Baiatul mi-a spus in final ca nu mai simte mare lucru si ca ar fi mai bine sa ne vedem mai rar.
Lumea mea se prabusise, nu mai iesema din casa, aveam ochii rosii mereu.Nu intelegeam de ce mi se intampla mie asa ceva acum.Dupa cateva luni de chin, in care mai aveam momente bune, dar de cele mai multe ori momente rele, am reusit sa vb cu cineva despre asta. Am ajuns prin niste prieteni la psihologul Irina Paraschiv. Dupa cateva sedinte cu ea mi s-au lamurit multe lucruri. In primul rand am inteles ca nu acel baiat a fost neaparat responsabil pentru starea in care eram. Desi el era cel care ma ranise prin comportamentul lui, modul in care am interpretat eu asta m-a facut sa intru in depresie. Mi-a explicat de ce este asa de rau pt noi sa gandim radical: pt ca ne facem rau singuri. Parca mi se luase o greutate de pe umeri.
A contat mult pt mine sa aflu ca suntem in control al starilor noastre invatand cum sa controlam si schimbam ceea ce gandim. Nu ma gandisem la asta pana atunci...
Asa ca as vrea sa spun ca acum gandesc altfel. Sunt mai flexibila, iar asta imi aduce numai beneficii.
desi cred ca nu voi mai intra intr-o asemenea stare vreodata, pt ca acum stiu cum sa interpretez situatiile, dar daca cumva voi mai avea nevoie, stiu unde sa apelez.
multumesc
As vrea sa scriu si eu aici despre ce mi s-a intamplat acum ceva ani. Ma indragostisem de un baiat pe care eu il consideram lumea mea. Am fost impreuna cateva luni. La un moment dat el a inceput sa fie din ce in ce mai rece, sa se departeze, sa ma minta - ca iese cu prieteni, ca pleaca la munte cu colegii de munca si mai multe din astea. A cazut cerul pe mine. Parca nimic nu mai avea sens. Am incercat sa discut cu el caci nu imi dadeam seama ce se intampla. Aveam deja 22 de ani, mai avusesem rrelatii, unele mai bune altele mai putin bune dar asta mi se paruse grozava. Baiatul mi-a spus in final ca nu mai simte mare lucru si ca ar fi mai bine sa ne vedem mai rar.
Lumea mea se prabusise, nu mai iesema din casa, aveam ochii rosii mereu.Nu intelegeam de ce mi se intampla mie asa ceva acum.Dupa cateva luni de chin, in care mai aveam momente bune, dar de cele mai multe ori momente rele, am reusit sa vb cu cineva despre asta. Am ajuns prin niste prieteni la psihologul Irina Paraschiv. Dupa cateva sedinte cu ea mi s-au lamurit multe lucruri. In primul rand am inteles ca nu acel baiat a fost neaparat responsabil pentru starea in care eram. Desi el era cel care ma ranise prin comportamentul lui, modul in care am interpretat eu asta m-a facut sa intru in depresie. Mi-a explicat de ce este asa de rau pt noi sa gandim radical: pt ca ne facem rau singuri. Parca mi se luase o greutate de pe umeri.
A contat mult pt mine sa aflu ca suntem in control al starilor noastre invatand cum sa controlam si schimbam ceea ce gandim. Nu ma gandisem la asta pana atunci...
Asa ca as vrea sa spun ca acum gandesc altfel. Sunt mai flexibila, iar asta imi aduce numai beneficii.
desi cred ca nu voi mai intra intr-o asemenea stare vreodata, pt ca acum stiu cum sa interpretez situatiile, dar daca cumva voi mai avea nevoie, stiu unde sa apelez.
multumesc