Dependenta de el! ce sa fac ?
Posted: Fri Jul 09, 2010 10:21 am
Buna, o sa incerc sa fiu cat mai succinta cu povestea mea....cu toate ca as putea sa scriu un roman pe tema asta. Sunt impreuna cu iubitul meu deja de 8 ani, l-am cunoscut inca de cand eram adolescenta. El tipul corect, care ma iubeste la nebunie, care vrea sa avem o casa, care munceste enorm pentru viitorul nostru. Eu visatoare, iubesc libertatea dar care nu o am, prietenii, societatea, cultura si comunicarea....de toate astea duc lipsa enorm! In timpul asta am terminat facultatea, ne-am mutat impreuna.....in strainatate, el traia deja acolo inca de cand am facut prima data cunostinta. Am plecat la el, am renuntat la prieteni, la familie, la dulcele mele surioare, la tot.....si m-am trezit peste ani intr-o singuratate de nedescris, departe de comunicare si departe de fericire. Insa alaturi de el, ma simt in siguranta, ma simt protejata...atat, cu timpul el a devenit pentru mine mai mult un prieten, un frate mai mare, decat iubitul meu.... il iubesc, insa ca pe un prieten adevarat . Pentru el sunt in continuare iubita lui simpatica, sexy si cu simtul umorului. Eu visez in continuare la momentul cand viatza mea o sa inceapa de-a binelea,cand o sa am un job, cand o sa am banii mei, cand o sa vina momentul sa ies si eu cu fetele in oras, cand o sa fac ce-o sa vreau fara ca sa ma mustre constiinta. Acum vine intrebarea, care este una logica si nu foarte originala: Ce sa fac? sa plec de langa el, pentru ca acum mi-am gasit un job insa cu totul in alta tara, departe de el, sa risc si sa incep totul de la 0, sa las in urma acei 8 ani de zile alaturi de el?....Ce sa intampla daca o sa regret ca l-am exclus din viata mea? Cu el practic am crescut....din pacate in stilul lui, din mine - fata de atunci.....nu a mai ramas mare lucru. Va rog am nevoie de sfatul vostru! daca este cineva pe aici! Raspunsul cred ca il stiu deja la intrebarea mea absurda....doar ca nu am curajul sa deschid acea usa la care visez de atata timp....ca voi pasi intr-o zi de pragul dependentei, a incertitudinei si a lipsei de curaj din partea mea....nu stiu sunt foarte confuza. Nu-mi imaginez ziua cand o sa-i zic, ca plec de la el....o sa sufere enorm...si eu la fel. Va multumesc!