Iubire pierduta... sau nu...?
Posted: Mon Sep 06, 2010 9:06 amSalutare
Am o problema mare. Am 30 ani, am avut o relatie cu o fata cu 7 ani mai mica decat mine timp de aproape 4 ani (mai precis 3 ani si 10 luni). Ne-am cunoscut in 2006 si ne-am despartit in 2010. La inceput a fost ca in basme (cum se intampla de multe ori). Eu sunt din Buc iar ea e din alt oras si la inceput nu ne vedeam f des. Dupa cateva luni ne vedeam din ce in ce mai des si in scurt timp ea s-a mutat la mine. Nu dupa mult timp din ce in ce ma intelegeam mai greu cu ea.. acum si ea fiind mai mica si avand o fire fff colerica ne certam aproape din orice... recunosc ca uneori mi-a mai trantit cate o minciunica si nu recunostea, cate o vorba acida, si tot asa se adunau si scadea parca farmecul relatiei. De infidelitate nu a fost cazul niciodata la niciunul. Am trait si multe momente frumoase, ce-i drept, pe care nici unul dintre noi nu le mai traise cu altcineva (eu nu avusesem relatie mai lunga de un an pana atunci iar eu am fost primul barbat pt ea). Am avut mai multe despartiri si impacari dar de genul a o saptamana sau doua... Anul trecut pe vremea asta am luat o pauza de vreo luna si ceva, tot asa, din cauza frustarilor si a certurilor acumulate... dupa care am reluat, chiar daca eu am facut la inceput putin cu frica, dar dupa un timp m-am mai linistit si chiar mi-am zis ca ar fi pacat sa renuntam daca lucrurile or sa mearga ok, dar dupa sarbatorile de iarna din 2009 iar incepusera problemele, ea mi-a si zis ca se irita aproape din orice si intr-un final in februarie am pus capat.. ma rog, atunci cand s-a intamplat eram f ocupat la servici si i-am respins niste apeluri, unele nu le-am vazut, etc.. ma rog faza e ca si eu ma simteam iritat pana in ziua aia si ea atunci a zis sa punem punct.. nici eu n-am insistat sa nu punem punct, si pe mine ma tinea ceva atunci sa mai continui cu ea.. in fine, ea mi-a zis atunci ca e sigura ca nu ma mai vrea, dar dupa aproape o luna mi-a propus sa ne impacam dar nu am putut, mai ales ca atunci cand vorbeam ne mai tot reprosam, ceea ce nu era bine... acum 3 luni a vrut sa se intalneasca cu mine sa vorbim si am acceptat. Atunci am discutat mai multe si mi-a zis ca vrea sa se impace cu mine, dar eu am zis ca mi-e frica sa incep iar o relatie cu ea... si dupa aceea am mai vb de cateva ori si simteam ca parca tot nu ne intelegeam in ceea ce vorbeam... vorbind poate mai rar si am avut poate vreme sa ma mai linistesc si sa ma limpezesc. cam in in saptamana 16-22 august am incercat sa iau legatura cu ea pe net dar si pe tel propunandu-i o intalnire si refuzand... pana la urma a acceptat sa ne intalnim(pe 31 august) si mi-a zis ca e de 2 saptamani cu cineva, a fost si la mare cu el (27-29 aug)... mi-a spus ca nu mai vrea sa se impace cu mine ca nu mai are incredere ca o sa mearga, eu am insistat mult sa ne impacam si i-am explicat ca atunci cand ne-am intalnit acum 3 luni as fi vrut dar mi-a fost frica... si ca de atunci am avut timp sa realizez ca merita sa imi petrec viata cu ea si ca inca o mai iubesc si ca acum avem o sansa unica sa realizam ceva frumos, durabil, nu ca pana acum si sa tina cont ca asunt niste ani la mijloc cu bune si rele si ca ar fi pacat sa renunte pt cineva cu care e de 2 saptamani... ea imi zice ca nu vrea orice i-as zice, ca a suferit mult (dar si eu de asemenea), ca acum se simte bine cu el si sa o las si sa-i respect decizia... am tot insistat pana cand acum 3-4 zile cand imi zice sa o las sa-si limpezeasca gandurile, ca poate sa dea un raspuns atat negativ cat si pozitiv... el e plecat de pe 30 august din tara ca sa se opereze la picior, nu stiu cand se intoarce ca n-a vrut sa imi zica, dar ea mi-a zis ca o sa discute si cu el pana o sa ia o decizie...
Eu acum as fi dispus sa trec peste toate astea si sa reiau relatia cu ea, chiar daca ma simt umilit (umilita s-a simtit si ea ca luni de zile am stat si nu m-am impacat cu ea, desi era dispusa) avand in vedere ca ea e acum cu altul...
O mai pot oare recuceri? Se mai pot oare reinoda sentimentele si relatia in sine, de data asta mult mai matur?
P.S. Povestea asta am descris-o mai scurt decat as fi putut si as fi riscat sa plictisesc, desi am scris destul de mult...
Am o problema mare. Am 30 ani, am avut o relatie cu o fata cu 7 ani mai mica decat mine timp de aproape 4 ani (mai precis 3 ani si 10 luni). Ne-am cunoscut in 2006 si ne-am despartit in 2010. La inceput a fost ca in basme (cum se intampla de multe ori). Eu sunt din Buc iar ea e din alt oras si la inceput nu ne vedeam f des. Dupa cateva luni ne vedeam din ce in ce mai des si in scurt timp ea s-a mutat la mine. Nu dupa mult timp din ce in ce ma intelegeam mai greu cu ea.. acum si ea fiind mai mica si avand o fire fff colerica ne certam aproape din orice... recunosc ca uneori mi-a mai trantit cate o minciunica si nu recunostea, cate o vorba acida, si tot asa se adunau si scadea parca farmecul relatiei. De infidelitate nu a fost cazul niciodata la niciunul. Am trait si multe momente frumoase, ce-i drept, pe care nici unul dintre noi nu le mai traise cu altcineva (eu nu avusesem relatie mai lunga de un an pana atunci iar eu am fost primul barbat pt ea). Am avut mai multe despartiri si impacari dar de genul a o saptamana sau doua... Anul trecut pe vremea asta am luat o pauza de vreo luna si ceva, tot asa, din cauza frustarilor si a certurilor acumulate... dupa care am reluat, chiar daca eu am facut la inceput putin cu frica, dar dupa un timp m-am mai linistit si chiar mi-am zis ca ar fi pacat sa renuntam daca lucrurile or sa mearga ok, dar dupa sarbatorile de iarna din 2009 iar incepusera problemele, ea mi-a si zis ca se irita aproape din orice si intr-un final in februarie am pus capat.. ma rog, atunci cand s-a intamplat eram f ocupat la servici si i-am respins niste apeluri, unele nu le-am vazut, etc.. ma rog faza e ca si eu ma simteam iritat pana in ziua aia si ea atunci a zis sa punem punct.. nici eu n-am insistat sa nu punem punct, si pe mine ma tinea ceva atunci sa mai continui cu ea.. in fine, ea mi-a zis atunci ca e sigura ca nu ma mai vrea, dar dupa aproape o luna mi-a propus sa ne impacam dar nu am putut, mai ales ca atunci cand vorbeam ne mai tot reprosam, ceea ce nu era bine... acum 3 luni a vrut sa se intalneasca cu mine sa vorbim si am acceptat. Atunci am discutat mai multe si mi-a zis ca vrea sa se impace cu mine, dar eu am zis ca mi-e frica sa incep iar o relatie cu ea... si dupa aceea am mai vb de cateva ori si simteam ca parca tot nu ne intelegeam in ceea ce vorbeam... vorbind poate mai rar si am avut poate vreme sa ma mai linistesc si sa ma limpezesc. cam in in saptamana 16-22 august am incercat sa iau legatura cu ea pe net dar si pe tel propunandu-i o intalnire si refuzand... pana la urma a acceptat sa ne intalnim(pe 31 august) si mi-a zis ca e de 2 saptamani cu cineva, a fost si la mare cu el (27-29 aug)... mi-a spus ca nu mai vrea sa se impace cu mine ca nu mai are incredere ca o sa mearga, eu am insistat mult sa ne impacam si i-am explicat ca atunci cand ne-am intalnit acum 3 luni as fi vrut dar mi-a fost frica... si ca de atunci am avut timp sa realizez ca merita sa imi petrec viata cu ea si ca inca o mai iubesc si ca acum avem o sansa unica sa realizam ceva frumos, durabil, nu ca pana acum si sa tina cont ca asunt niste ani la mijloc cu bune si rele si ca ar fi pacat sa renunte pt cineva cu care e de 2 saptamani... ea imi zice ca nu vrea orice i-as zice, ca a suferit mult (dar si eu de asemenea), ca acum se simte bine cu el si sa o las si sa-i respect decizia... am tot insistat pana cand acum 3-4 zile cand imi zice sa o las sa-si limpezeasca gandurile, ca poate sa dea un raspuns atat negativ cat si pozitiv... el e plecat de pe 30 august din tara ca sa se opereze la picior, nu stiu cand se intoarce ca n-a vrut sa imi zica, dar ea mi-a zis ca o sa discute si cu el pana o sa ia o decizie...
Eu acum as fi dispus sa trec peste toate astea si sa reiau relatia cu ea, chiar daca ma simt umilit (umilita s-a simtit si ea ca luni de zile am stat si nu m-am impacat cu ea, desi era dispusa) avand in vedere ca ea e acum cu altul...
O mai pot oare recuceri? Se mai pot oare reinoda sentimentele si relatia in sine, de data asta mult mai matur?
P.S. Povestea asta am descris-o mai scurt decat as fi putut si as fi riscat sa plictisesc, desi am scris destul de mult...