imi este teama sa vorbesc sa spun tot ce am in suflet

[arlond]

Am 41 de ani,sunt insarcinata in 3 luni,dar am probleme cu increderea in mine.Fac foarte multe greseli elementare,care sunt criticate de partenerul meu si asta ma demoralizeaza definitiv.Nu stiu daca aceste probleme sunt de acum sau sunt legate de trecutul meu.Am avut foarte multe dezamagiri in viata.Prima a fost atunci cand nu am luat prima treapta la liceu pentru ca nu am fost la un liceu dorit de mine ci m-am luat dupa parintii mei,dar mi-am revenit atunci cand am luat a doua treapta pe locul doi la liceul pe care mi l-am dorit.Am crezut ca am terminat cu dezamagirile,dar a urmat a doua in dragoste.M-am casatorit la 19 si jumatate cu un tip care nu merita toata dragostea mea.Dar am crezut ca ma iubea,eu fiind o fire mai retrasa,primul care mi-a oferit putina dragoste am crezut in el.Am trait 4 ani cu el,4 ani de chin.Nu era zi in care sa nu fiu lovita cu pumnii sau jignita,totusi am crezut ca daca ii fac un copil o sa se astampere.Dar nu a fost asa desi avem o fetita frumoasa,care acum este de 19 si jumatate si este la facultate.Am mai trait inca 2 ani cu el,pana am vazut moartea cu ochii la propriu si mi-am dat seama ca daca mor copila nu va mai avea pe nimeni langa ea.Asa ca am introdus actiune de divort care mi-au mancat alti 7 ani din viata.Norocul meu este ca am reusit la facultate ,asa ca studiul si serviciul mi-a acoperit timpul facandu-ma sa lupt pentru existenta mea si a copilei,care nu avea nici o vina.Dupa 7 ani m-am recasatorit cu un tanar care dartorita faptului ca era bland mi-a furat inima.Au fost ani frumosi,dar plini de necazuri financiare.In momentul in care al doilea meu copil un baietel, a facut 5 ani am crezut ca nu mai am puterea de a lupta cu problemele financiare si am plecat in Israel crezand ca totul va fi bine si viata mi-ar da posibilitatea de a face ceva mai bun ,dar nu a fost asa.In momentul in care partenerul meu s-a vazut cu bani,caci eu trimiteam toti banii castigati acasa,s-a schimbat.A devenit cheltuitor-dadea banii pe bautura si jocuri de noroc.Copii traiau o viata de cosmar.Am aflat dupa 2 ani si jumatate cand am revenit acasa,ca se daduse la fata,iar baiatul era batut pentru note proaste sau ca nu invata o poezie.I-am vazut manutele inrosite de lovituri si atunci am zis pana aici si am bagat a doua oara divort,despartindu-ma rapid in numai cateva luni am avut hotarare de divort, caci nu aveam nimic de impartit.Am mai lucrat 1 an jumatate in Israel unde am cunoscut un barbat cu care sper sa raman pentru totdeauna,dar exista un nou dar,caci am din nou probleme.Nu mai pot sa ma concentrez si sa nu mai fac greseli elementare,pe care tot eu sunt cea care le descopera,dar le vad dupa ce le declar si asa imi aduc reprosuri din partea celor din jur,in special partenerul actual si de la servici.As vrea sa fiu din nou omul vesel si care reusea in tot ce-si propune,dar am impresia ca sunt o proasta si nimic nu mai fac cum trebuie.Imi este teama de multe ori sa mai spun ceva de aceea am devenit foarte tacuta desi trebuie sa comunic sa spun tot ce am pe suflet nu mai pot.Am impresia ca daca spun ceva este gresit si altii rad de mine.Nu mai am increderea in puterea mea de a rezova problemele.Oare este o problema psihica?Sau este numai in inconstientul meu.Ce trebuie sa fac?Am nevoie de un sfat.
Numai bine!

[admin]

Buna ziua!

In ciuda tuturor aceste greutati prin care ati trecut, spuneti ca nu aveti incredere in propriile forte si ca va e frica sa nu gresiti. Va simtiti asa din cauza unui proces cognitiv care se numeste autoevaluare globala negativa. De cele mai multe ori, acest proces este inconstient. El actioneaza in urmatorul fel: " Daca am spus o prostie, inseamna ca sunt prost!". " Daca am facut o greseala, inseamna ca sunt incapabil!" si " Daca am avut un esec, inseamna ca sunt un ratat!". Aceste etichete pe care vi le puneti va genereaza frustrare, stari depresive, chin psihic. Sigur, niciuna dintre aceste asumptii nu este adevarata, deoarece un om prost, de exemplu, face numai prostii, el nemaifiind prost daca face un lucru bine sau foarte bine. Deci, cunoasteti vreun om prost? Eu nu! Practic, autoevaluarea globala negativa este o suprageneralizare a autocriticii la nivelul intregii persoane. Va recomand sa faceti eforturi mari si sa incercati sa evaluati doar ce spuneti, ce faceti si ce ganditi, dar nu si ce sunteti, deoarece acest lucru este imposibil, avand in vedere ca "sunteti" foarte multe( sunteti mama, fiica, sotie, angajata, sefa, sofer, vecina, pieton, prietena etc). Apoi, dupa ce veti fi reusit sa faceti asta, va recomand sa va dati voie sa mai faceti cate o greseala din cand in cand, sa mai spuneti cate o prostie si sa mai aveti cate un esec, ca mai toata lumea.
Doamna, aveti foarte multa forta interioara, avand in vedere cate ati facut, asa ca sunt sigur ca va veti reveni si ca viata dumneavoastra va intra pe un fagas frumos.

Va doresc o zi frumoasa!
Psiholog Gabriel Dinu
www.psihosolutii.ro

[arlond]

Buna,
Multumesc pentru sfaturi si sper sa reusesc si de aceasta data sa trec peste acest mic impas si sa ma ridic din nou.Sa fiu din nou persoana care am fost.Adevarul este ca am avut cateva zile mai bune ,partenerul si-a dat seama ca orice om mai greseste si chiar si el greseste ,dar eu nu-i reprosez nimic pentru ca niciodata nu mi-a placut sa reprosez cuiva greselile facute.Fiecare trebuie sa-si dea seama de greselile lui si sa nu le mai repete.Am sa incerc sa-mi inalt din nou umerii si sa privesc increzatoare in viitor ca viata este prea frumoasa si nu merita sa o umbresc cu micile mele dezamagiri.Aveam nevoie de un imbold incurajator care sa-mi arate ca pot.Multumesc si mai discutam peste cateva luni cand sper ca nu voi mai fi atat de autocritica cu mine.
Bye