nici nu stiu de unde sa incep povestea vietii mele, pentru k am trecut prin atatea incat nu stiu daca pot insira aici toate experientele neplacute traite in 25 de ani. pe scurt, abuzurile au inceput pe cand eram in generala, in primii ani de scoala, cand un barbat m-a abordat si m-a masturbat (cred) in scara blocului unde locuiam, cand ma intorceam d la scoala. La 14 ani parintii au divortat, eu ramanand cu tatal, iar sora mea cu mama. Dupa o incercare de impacare si moartea bunicii paterne care m-a crescut, a trebuit sa accept o noua familie, mama si frate. Naivitatea si lipsa experientei d viata au condus la relatii sexuale cu fratele, prima oara din curiozitate si mai tarziu de frica, incat mereu vroia ceva d la mine cand era beat; nu ma lasa sa dorm sau sa fac baie si nu mai scapam d el. Situatia s-a agravat cand a inceput sa ia pastile (calmante si pt renuntarea la vicii) cu alcool, a devenit somnambul si a inceput sa urineze prin casa noaptea, in situatia in care dormeam in aceeasi camera cu el (iepureste, mereu cu teama). Am trecut si printr-o tentativa de viol cand a intrat un baiat in casa cand eram singura, si am scapat tipand. Am reusit sa pun capat 'relatiei' cu fratele intr-un tarziu, iar la scurt timp parintii s-au despartit. Pe langa toate astea, am suferit in adolescenta din cauza complexelor in privinta inaltimii - am 1,84m - si a greutatii; am incercat multe diete si am avut numeroase depresii, cu ganduri sinucigase, desi nu vroiam sa ma omor(am baut clor, m-am taiat pe maini, am luat pastile cate 10 - pt inima si calmante), si cu o forma usoara de bulimie. Relatia cu tatal meu s-a agravat, incat am ajuns sa stau mai mult pe strazi decat in casa. El a cunoscut pe altcineva (a treia mama) si dupa ce am facut o criza de nervi am plecat de acasa cu actualul meu sot, pe la 22 ani. Depresiile continua si azi, destul de des; intre timp am avut si alte probleme cotidiene, accentuate de depresia postnatala care nu stiu daca a trecut, desi e un an jumate aproape de cand am nascut. Sunt o persoana introvertita, pesimista si tematoare, neincrezatoare, care traieste in trecut, doar cu amintiri neplacute. Sotul meu stie doar despre tentativa de viol si relatia proasta cu tatal meu, si n-as vrea sa afle mai mult. Incearca sa ma inteleaga si sa ma sprijine, dar ii este greu sa ma suporte cu atatea depresii, de care si eu m-am saturat. Incerc sa ma inteleg si sa depasesc toate astea, pt ca e afectata relatia mea cu sotul si copilul, care nu merita asa ceva. Insa momentele placute nu dureaza mai mult de cateva zile sau saptamani. As vrea sa primesc ajutor, dar nu gasesc timp pt mine, si nici nu cunosc un psiholog in Braila. Ce sa fac?