consiliere psihologica si psihoterapie

azi implinesc 37 de ani si sunt singura poate din cauza mea.am divortat acum 6 ani ,am un baiat care maine implineste 13 ani si il iubesc.el este totul pt mine.acum doi ani am plecat din tara cu tot cu copil cu gandul sa ii pot oferi un al viitor .lucrurile nu au mers prea bine avand probleme cu actele .am lucrat la negru si nici pana in ziua de azi nu am acte.acum aproape un an am cunoscut o persoana si intre noi s-a infiripat dragostea,mentionez ca de la divort nu am mai avut nicio relati .aceea persoana m-a facut sa simt ca traiesc,dar de la inceput a fost ceva de neincredere de partea fiecaruia.suspiciosi unul cu celalalt. fiind de multi ani plecat si el din tara si-a dobandit nationalitatea acestei tari.si de aici au inceput suspiciunile .ii era frica ,ca defapt nu il iubesc si ca vreau doar sa imi fac acte.el la randul lui trecut printr un divort urat si cu un copil in custodie.am crezut ca mi -am gasit marea dragoste nicidecum un inters.fiind si el singur de ceva vreme , angajat in 2 relatii inainte si care l-au dezamagit asa spune el.ce ma doare este ca el continua sa vb cu fostele lui si cu alte persoane care le contacteaza pe internet asa cum m-a contactat si pe mine.chiar daca imi zice ca ma iubeste si nu recunoaste ,eu am cele mai mari dovezi ca asa face pana l-am contacta si eu dandu-ma alta persoana .omul nu sta la discuti ,intalniri si gata ,fapte;chiar cu mine care nu stia ca sunt eu insista sa ne intalnim.am incercat sa ii zic ca iubita ca m-ar deranja daca as afla ca el continua sa se intalneasca cu altele.in primavara s-a mai potolit;am fost impreuna in vacanta si i-am cunoscut parintii si el pe ai mei ,toate bune si frumoase .la intoarcere m-am mutat in orasul lui cu copilul pazandu-ma pe spusele lui ca totul v-a fii bine .dar nu stam impreuna ;eu intr -un apt. de al lui iar el in altul.motivand ca nu e loc si asa este .foarte aproape unul de altul.de cand m-am mutat ,fara servici si cu copil,fara acte ducandu-ma cu zaharelul ca o sa facem si acte si tot ce trebuie.eu sunt acum menajera lui ,fac curat in doua case ,mancare doar in a lui,copilul manaca cand ii e lui foame si am inceput sa o iau razna ;ba sunt prea calma si nu mai imi pasa de ce se intampla ,ba am un comportament impulsiv.plang ,stau inchisa nu vreau sa vad pe nimeni ,ma simt uitata de lume si nu ma gandesc decat ce v-a urma.nu pot sa deschid niciun subiect ca il deranjeaza iar acum cateva zile am rabufnit si i-am zis ca ma consider o sclava .ce are de gand cu mine ,cu promisiunile lui ,iar el mi-a raspuns simpul ca se mai gandeste ca ,comportamentul meu lasa de dorit.sunt impulsiva si ca ma schimb de la o zi la alta.plang si sunt intr-o situatie disperata.au aparut niste probleme de sanatate si l-am rugat sa ma duca la un dr.dar s-a facut ca nu aude .acum stau si astept tensionata temandu-ma pt sanatatea mea si a copilului.am intrat intr-o depresie foarte mare si nu stiu cesa mai fac.il iubesc si stie asta,dar cateodata ma gandesc ca nu ma merita.nu ma mai pot stapani si intreadevar sunt foarte sensibila si foarte suspicioasa si geloasa ,imi trec toate nebuniile prin cap la gandul ce face el.nu mai pot sa ma port normal cu el chiar daca il iubesc.

Draga Sunny,

Imi pare rau ca iti este atat de greu!
Bine ar fi daca ai apela la un psiholog, ca sa iti regasesti echilibrul si sa poti manageria mai bine aceasta situatie delicata.
Poate ar fi bine sa iti cauti un serviciu, astfel incat sa nu mai depinzi de el. Incearca sa te gandesti la binele tau si al copilului tau si sa cauti solutii ca sa va fie mai bine. Gandeste-te la o ruda sau un prieten care te poate ajuta.
Intr-un fel sau altul sunt sigur ca te vei descurca!

Succes!
Psiholog Gabriel Dinu
www.psihosolutii.ro

Buna,
Nu sunt terapeut. Draga mea, scumpa mea, adorabila mea.........cea mai mare nefericire vine din credinta ca iubirea este o nevoie si ca te sufoci si mori pe loc, pici lata, daca se intampla sa pierzi cumva iubirea vietii tale. Si eu mi-am pierdut iubirea vietii mele, de 2 ori in viata si am trecut prin chinuri groaznice pana sa realizez asta. Nu e vorba ca merita sau nu. Nu conteaza daca merita sau nu. Ideea care te ajuta este sa constientizezi ca iubirea nu e ca mancarea. Iubirea nu e ca "a face pipi". Acestea sunt nevoile in viata. Nevoie umane, ale formei in care te gasesti acum. Iubirea este o preferinta. Preferi sa fii iubita de omul pe care si tu il iubesti, dar nu exagera, pentru ca nu pici lata daca el nu te mai iubeste. Faza e sa ai incredere in capacitatea ta de a iubi, de a iubi in general. Nu sa ai incredere si sa iti pui sperante exagerate in "barbatul" pe care il iubesti. Pai poti tu sa il controlezi, poti sa intrii in corpul lui si sa il manevrezi ca pe o papusa, nu, nu poti, nu ai aceasta capacitatea, nici unul din noi nu o are. Preferintele nesatisfacute nu se transforma in catastrofe, decat daca insisti tu sa le consideri asa, daca nu insisti, nu se intampla chestii exagerate, esti catva timp trista, dezamagita, nemultumita si asta e, mergi mai departe. O catostrofa ar fi sa nu ai unde sa iti faci nevoile (sa nu faci caca 3 saptamani), sa nu mananci chiar daca iti este foame, sa nu respiri, sa nu deschizi ochii 6 luni, sa nu te speli pe cap 1 an de zile.
Stii cum m-am vindecat eu de ultima mea iubire: zicandu-mi: gata, ma duc, acum ma duc in mijlocul intersectiei, ridic mainile sa opresc circulatia si anunt pe toata lumea ca eu acum pic lata moarta ca imi e dor de barbatul vietii mele pe care eu l-am parasit .......eeee si ma potoleam, pentru ca imi aminteam ca relatia noastra nu a fost rozulie.........ca rozul era undeva in mintile noastre, mai putin, in realitate. Acum prefer rozul in realitate, nu in mintea mea, fapte, nu vorbe.