exista posibilitatea ca o persoana sa nu simta?
nu stiu cum sa ma exprim si am sa fiu mai directa.
sunt genul de persoana care cred ca sunt echilibrata. da, am trecut prin niste greutati dar tot timpul am fost de parere ca pentru orice problema exista o solutie trebuie doar curaj si incredere in mine, incredere care exista.
facand o comparatie cu cei din jurulul meu, de multe ori am observat un comportament pe care nu il intelegeam. multi l-au caracterizat ca fiind fericire, altii pentru situatii diferite au spus ca e tristete. nu inteleg fericirea. eu zambesc, sunt sociabila, nu invidiez, nu uraste. nu spun astea pentru ca am o parere prea buna despre mine dar asa sunt. consider ca ura si invidia face rau unei persoane, gandurile negre macina pe dinauntru. poate sunt egoista dar nu ma prea gandesc la cei din jurul meu si nu ma intereseaza nici daca ma apreciaza nici daca ma urasc,nu imi ocup timpul gandindu-ma la problemele altora si indiferent de cat de mult ma uraste cineva, poate o sa vi se para ciudat dar nu reactionez, consider ca isi face singur rau urandu-ma. sunt razbunatoare de fel, consider ca pentru toate vine o zi, asta pentru persoanele care imi fac rau intentionat si intr-un mod direct.
sa revim la fericire si tristete. ma consider cam imuna pe latura asta emotiva. nu am iubit, nu ma simt atasata de nimic si nici nu am fost atasata de nimic si nimeni, nu am iubit nici un barbat si am 27 de ani, nu ma deranjeaza asta, am avut relatii si prezint compasiune pentru animale si copii. in cazul unui deces de exemplu consumul meu este mult prea scurt, uneori dramatizez ca situatia impune drama si chiar daca nu sunt genul care sa imi pese de ce spun ceilalti sunt sociabila si uneori ma modelez dupa situatue pentru a nu fi o ciudata si a pastra relatii de amabilitate cu cei din jur plus ca uneori mi se pare si amuzant in sinea mea sa joc teatru
. daca cineva povesteste despre o tragedie, comparativ cu ceilalti nu simt chiar nimic. nu sunt genul care sa pastreze relatii din copilarie de exemplu, imi place sa reimprospatez spectrul amical si nu am incredere in nimeni. consider ca sunt doar la nivel de ajutor reciproc profesional. sngura relatie puternica e cu sora mea, cand e vorba de ea emotiile mele nu cunosc limite. unele filme drama cu animale, ma mai fac sa plang .intrebarea mea, e normal sau exista o explicatie medicala pentru lipsa starii emotionale? si daca da care? eu in intriorul meu ma consider linistita chiar daca uneori sunt impulsiva, si pentru dreptul meu poate uneori sunt impunatoare am impresia ca sunt intr-un echilibru perfect si ma consider foarte norocoasa chiar daca nu inteleg fericirea si sunt impotriva tristetii considerand ca fiecare e ce vrea sa fie si sufera pentru ca alge sa sufere.
va multumesc.