consiliere psihologica si psihoterapie

Am nevoie de un sfat. Nu stiu cum sa procedez. De ceva timp a murit bunica mea (mama tatalui meu). In urma ei a ramas o casa la curte. Problema este ca dupa ce bunica mea a murit, casa a ramas goala iar tatal meu s-a mutat in aceasta casa. Inainte de asta am avut o discutie cu el (eu , mama si fratele meu). Argumentele lui au fost ca intotdeauna si-a dorit sa stea la curte si cat mai are de trait vrea sa sa stea acolo. Mama mea nu este de acord. Mama spune ca au stat 35 de ani impreuna, intr-un apartament la bloc, pe care l-au amenajat si l-au aranjat impreuna dupa cum au simtit. Este casa unde ne-am nascut si de care ne leaga (pe mine si pe mama) o gramada de amintiri. Pentru ea si pentru mine asta este CASA NOASTRA. Am incercat sa discut cu tata si sa il fac sa inteleaga ca cel mai bine este sa ramana in casa noastra iar eu si fratele meu sa ne mutam in casa bunicii mele. In felul acesta am putea sa rezolvam si problema locuintei mele si a fratelui meu, amandoi avand parteneri. ......Nu vrea sub nici o forma . Nu il mai intereseaza nimic, este nervos , irascibil. S-a apucat de amenajat acea casa si s-a mutat acolo singur , fara mama, fara sa tina cont de dorintele ei. Mama e suparata rau. Nu s-a gandit niciodata ca ar putea sa faca asa ceva. Eu acum sunt la mijloc. Sunt disperata. Ani de zile am crezut ca ai mei sunt un cuplu solid si uite ce se intampla. Nu pot sa inteleg cum tata a putut sa faca asa ceva. Fratele meu nici nu mai vrea sa auda de el. Nu pot sa stau si sa privesc cum familia mea se destrama din cauza unei case. Am ajuns sa urasc casa aia. Pentru mine ea este motivul pentru care parintii mei nu pot fi impreuna. Vreau doar ca mama si tata sa fie unul langa altul in casa in care m-am nascut. Sa stiu ca acum la batranete se au unul pe altul, se pot sprijini, intelege unul pe altul . Pentru mine ar fi un echilibru in viata mea. Ei nici nu mai comunica de ceva vreme. Mama e o fire vorbareata, ii place sa vorbeasca, sa povesteasca, citeste mult, ii place sa poarte discutii .... Tata a devenit un inchis in el, un ursuz. Nimic ce alt om spune nu e interesant sau sa merite efortul. Orice ar spune mama, el nu are rabdare sa mai asculte si incepe sa tipe, sa ridice tonul si sa jigneasca. La orice chestie el spune "NU MA INTERESEAZA".A devenit vorba dupa care se ghideaza.
Va rog mult, ajutati-ma cu un sfat! Ce pot sa fac eu ,ca sa ii reapropii, sa ii fac sa aibe iar rabdare unul cu altul, sa poata sta iar impreuna?

Multumesc mult

nu ma poate ajuta nimeni cu un sfat? sunt distrusa

Buna Ariana,

Sper ca parintii tai si-au rezolvat problemele si acum sunt fericiti si multumiti. Ceea ce vreau sa subliniez este faptul ca pe tine te deranjeaza foarte mult aceasta situatie. Ai incercat sa vorbesti cu tatal tau? Sa ii explici ca ceea ce face este irational si ca ar fi preferabil sa ia decizii impreuna cu sotia sa? Tatal tau este cel mai probabil, ca orice om, legat de locul unde a crescut. Desigur ca se comporta relativ bizar si oarecum imatur, sau probabil simte ca asezandu-se acolo poate va da voua mai mult loc de desfasurare.

Sfatul meu prietenesc este sa incerci sa discuti cu el si sa vezi ce anume il atrage de acel loc.

Buna TheUnbreakable,

Din pacate , problemele dintre ai mei nu s-au rezolvat. Au trecut 4 luni de cand ei stau despartiti si eu nu cred ca vor mai fi impreuna. Ma doare sa recunosc asta. Nu pot sa accept. Nici in cele mai negre vise nu mi-as fi inchipuit ca parintii mei vor ajunge intr-o astfel de situatie. Sa stea separati. Fiecare in casa lui. Am purtat nenumarate discutii cu tata pe tema asta, incercand sa il inteleg de ce a procedat asa...de ce continua sa procedeze asa. Este o chestie pe care eu nu o inteleg. Pe de o parte imi spune ca el nu concepe sa stea fara mama, ca el nu si-a dorit sa stea singur in aceea casa, dar in acelasi timp de cand a plecat din apartamentul in care locuia cu mama, el nu a mai avut nici un dialog cu mama.
Nu inteleg cum cineva poate spune ca nu poate sta fara altcineva dar in acelasi timp sa isi organizeaza viata fara el, fara sa faca nici cel mai mic gest de a readuce aceea persoana langa el, sau sa se duca langa ea...... El isi calca acum singur, isi gateste, isi spala. A umplut casa de lucruri tehnice (mereu l-a pasionat electronica). Cheltuie bani pe lucruri electronice doar pentru ca il pasioneaza. Ma uit la el cu cita pasiune voprbeste de aceste lucruri si ma intreb....."mama ce rol mai joaca in viata lui?" De cand a plecat de acasa, nu a dat nici un telefon sa vorbeasca direct cu ea. Nu stiu....macar sa arate ca ii pasa de ea....sa nu lase sa treaca atata timp fara sa comunice. Pe mine ma invinovateste ca nu incerc sa o conving sa se mute acolo cu el. Cum as putea sa fac asta cand stiu ca mama mi-a zis ca pentru ea a se duce acolo, in aceea casa, inseamna sa se distruga.
Din pacate, cred ca amadoi s-au obisnuit sa stea singuri. Mama nu mai are o persoana violenta verbal, agitata, vesnic nemultumita langa ea iar tata pe cineva care sa ii spuna "imbraca-te", "spala-te", "nu cheltuii banii pe toate lucrurile inutile" sau sa il intrebe de vorba cand el nu are chef....Nu stiu.....Ma simt rupta in doua.