consiliere psihologica si psihoterapie

Buna ziua. Am 24 de ani si am multiple stari de panica si anxietate. Sunt disperata. Nu stiu cum sa scap de "toata nebunia asta" din capul meu. Totul a inceput treptat. Am o fetita de 4 ani si la inceput starile de ingrijorare mi se pareau naturale la inceput, desi poate putin cam exagerate la mine (daca tusea fetita o data noaptea, nu mai dormeam 2 ore). Apoi, dupa 2 ani, m-am angajat la un ziar ca si tehnoredactor (paginator). Aici a inceput si mai mare nebunia. Poze de la accidente rutiere, oameni omorati, oameni bolnavi, "tot tacamul". A inceput sa imi fie frica groaznica de masini si accidente. In decembrie 2008 chiar am facut un accident de masina. "Nebunia" s-a accentuat si mai tare. Mama mea 10 coaste rupte si plaman perforat, fetita mea traumatism cranio-cerebral si in semicoma. Si-au revenit amandoua, iar fetita nu a ramas cu nici un fel de sechela. A trecut cu bine. Dar "sechela" mea a ramas, in capul meu. Aveam stari de anxietate si frica, dar nu facusem atacuri de panica. Dupa jumatate de an de la accident a murit tatal meu. Iar soc. De la priveghi s-a declansat si mai tare starea mea si de atunci am starile de panica. Totul de la o prostie (si stiu ca este asa, dar nu o pot controla). E o vorba din batrani, ca cica daca te vezi in oglinda la un priveghi tu esti urmatorul care vei muri. Si m-am vazut fugitiv intr-o oglinda mica de la o vitrina. De atunci am numai ganduri rele, ma gandesc ca mor, imi imaginez ca am tot felul de boli. E groaznic. Cand a fost cu gripa porcina, am racit putin, iar eu am fost terminata, credeam ca am luat-o si voi muri, cand am racit la rinichi... eu gata, voi muri, daca se schimba vremea si operatia de la cezariana imi creaza discomfort, eu cred ca am cancer la col si voi muri. In momentele cand ma iau cu altceva sau sunt intr-un colectiv nu am absolut nici o problema. Acum, de cateva zile am impresia ca ma doare in piept, ca ma inteapa la inima si cu cat ma gandesc mai mult cu atat ma inteapa mai mult. Sunt termina. Cred ca voi face un infarct si voi muri. De 2-3 zile, seara cand ma pun in pat sa dorm ma cuprind atacurile de panica. Mi-e frica sa nu adorm si sa fac un infarct in somn.
Sunt epuizata. Imi simt capul greu, sunt obosita, ma doare ceafa, spatele (stari care ma fac sa fiu anxioasa in continuu). Nu mai pot.
Spuneti-mi va rog ce sa fac! Ma simt de parca as fi de pe alta planeta. Eventual daca ati sti sa imi recomandati un psiholog bun din Arad.
Precizez ca nu iau nici un fel de medicament, desi am acasa si Xanax de 0.5 si Dormicum, dar mi-e frica sa le iau.
Va multumesc anticipat.

Ba vei rezista.

Ia incearca. Ai progresat? Te-ai dus la terapeut? Crede-ma cand iti zic ca totul se petrece in mintea ta.