Am 26 de ani ,ca sa pot incepe sa va povestesc trebuie sa ma intorc cu 3 ani in urma,am avut o prietena la care am tinut foarte mult (iubire timp de 2.5ani),ne-am despartit pentru ca spre sfarsitul relatiei totul se cam racise si devenise mai mult o obisnuinta,eu fara sa imi dau seama o cam neglijam...si astfel am ajuns sa ne despartim.Daca privesc inapoi ma gandesec cred ca de aici a inceput totul ,timp de aproape un an nu am mai avut nici o relatie ... m-am invinovatit singur de tot ce se intamplase,timpul a trecut si acum mi-am dat seama ca poate am suferit o depresie.Intre timp m-am angajat ,un serviciu destul de stresant,am o prietena de 2 ani ,dar alaturi de care nu reusesc sa fiu fericit ca inainte ,poate asa cum as vrea eu.De cateva luni am inceput sa fac atacuri de panica ,sa fiu mai tot timpul pesimit ,trist.Aceste atacuri ma impiedica sa ma gandesc la activitatile mele zilnice, pun stapanire pe toate gandurile mele, in cap exista doar gandurile: ce se intampla cu mine,ce va fi in viitor,de ce nu reusesc sa fiu echilibrat si constant mereu ,ca ceilalti oameni din jurul meu.Exista un fel de frica ,ma tot gandesc ca este ceva in neregula cu mine.Nu ma mai pot concentra bine la lucrurile simple si zilnice pe care le fac.Mentionez ca nu am mereu aceste stari de "nesiguranta totala" ,doar ca in ultimul timp am avut atacuri de panica si depresi care au durat 2-3 zile.Chiar as vrea sa vorbesc cu cineva ,sa spun aceste lucruri ...poate ar putea sa ma ajute sa vad poate altfel lucrurile,sa fiu mai optimist,sa vreau din nou sa realizez mai multe...poate suna cam deprimant...
.Multumesc,