consiliere psihologica si psihoterapie

Buna ziua! Am 18 ani , iar acum aproximativ 3 luni , un eveniment tragic mi-a schimbat viata radical.Planuisem o excursie la munte, impreuna cu 3 prieteni foarte buni, de ceva timp, insa aceasta nu a mai avut loc.Am plecat la drum patru si ne-am intors acasa doar doi.Nenorocirea s-a intamplat la jumatatea drumului ,spre destinatie , cand o masina , a carei conducator pierduse controlul volanului , a ibzbito frontal pe cea in care ma aflam.La volanul masini , in care eram , se gasea Irina , cea mai buna prietena a mea, pe care o stiam de o viata, in dreapta acesteia prietenul ei iar eu eram pe bancheta din spate cu un alt prieten foarte bun , Adi.Impactul a fost dezastruos.Am fost propulasti , datorita impactului , 30 m de locul accidentului.Din nefericire doi dintre noi s-au stins in accea zi.Irina si prietenul ei au murit pe loc iar Adi si eu am reusit sa scapam , pintr-un miracol , doar cu cateva rani usoare.In urma acestui eveniment am devenit un ALT OM!Refuz sa accept realitatea , refuz sa rad si sa ma simt bine asa cum o faceam odata , doresc sa fiu lasata singura tot timpul , lucru pe care il evitam complet inainte de accident,sunt constienta ca imi neglijesc familia si prieteni insa in acest moment viata nu mai are nici un sens pentru mine!!Pierderea Irinei mi-a cauzat un soc pe care nu cred ca il voi putea depasi.Mi-a fost mai mult decat o prietena, mi-a fost ca o sora. Am parte de cosmaruri , in legatura cu accidentul , noapte de noapte , prezint o oarecare teama de masinile de pe strada care ma fac sa retraiesc clipele de cosmar din accea zi.Ma simt lipsit de orice putere.Doresc sa fiu ajutata , dar nu stiu ce m-ar face sa imi revin , refuz ajutorul familiei si al prietenilor doarece stiu ca orice mi-ar spune si ar face , nu ma va ajuta sa trec peste aceasta trauma.Incep sa imi doresc sa fi murit si eu in accea zi, pentru a imi usura prezentul si viitorul.Simt ca cedez , doresc sa fiu ajutata insa nu cred ca imi voi reveni vreodata.Ce sa fac in acest stadiu?

Draga Gabi,

Ceea ce ti s-a intamplat tie este foarte grav, astfel incat nu este de mirare ca suferi atat de mult. Din pacate, mi-ai descris simptomele sindromului de stres post traumatic, care este o tulburare psihica, nu foarte grava, insa foarte chinuitoare.
Cu siguranta vei depasi acest soc, insa este important si cand!
Ca sa preintampini extinderea foarte mult a acestei stari chinuitoare in care te afli, iti recomand sa apelezi la cateva sedinte de psihoterapie. Este important sa intelegi ce s-a intamplat cu tine si ce este nevoie sa faci ca sa te reechilibrezi.
Din pacate, sunt foarte multe accidente foarte grave, iar in medie mor 6-8 persoane pe zi.
Cred ca toti cei care au fost martorii unor astfel de accidente ar trebui sa mearga la un psiholog, pentru a preintampina dezvoltarea unei depresii.
Poti apela si la sedintele de psihoterapie online, in cazul in care ti-este greu sa te deplasezi la cabinet.

O zi buna!
Psiholog Gabriel Dinu
Tel.: 0724.30.61.88
Mail: gabriel.dinu@psihosolutii.ro

Cum adica sa "inteleg ce s-a intamplat" cu mine?
Am ajuns la concluzia ca prefer sa parcurg procesul de reechilibrare de una singura deoarece in ultimele trei luni de zile nici o persoana nu m-a putut ajuta !!
Doresc sa incerc un tratament strict medicamentos !! Intrebarea mea pentru dumneavoastra este ce fel de medicamente sunt recomandate pentru acest sindrom post traumatic ? Imi trebuie prescriere medicala sau pot sa le obtin de la orice farmacie?
Multumesc , o zi buna
Gabriela

Cred ca domnul Dinu vrea sa raspunzi la urmatoarele intrebari:
Regreti ce s-a intamplat cu Irina? Regreti? Esti nemultumita? Dezamagita? Cum regreti in realitate? Cum te comporti in realitate? Ce anume regreti mai precis? Ce ai fi putut schimba efectiv in realitate? Ce limite au puterile tale in realitate? De ce ai limitele acestea in realitate? Cum ii duci dorul in realitate Irinei? Regreti ca ea nu mai este prietena ta? Te invinovatesti ca ai depus efortul de a fi prietena ei si acum suferi asa mult dupa ea? Ai mai fi ales sa fii prietena ei daca stiai ca se va intampla asta? Iti e dor de prietenia ei? Care sunt momentele placute de care duci cel mai mult dorul? Te invinovatesti ca tu ai supravietuit si ea nu? Crezi ca cineva a ales intre voi doua? Cum poti dovedi ca ai ganduri logice, ca sunt in concordanta cu realitatea, ca iti folosesc?

Ai constientizat ca ai trecut printr-un soc destul de grav. Asta este foarte bine. Mai departe, ce faci tu efectiv pentru tine, tu singura pentru tine, ca sa intelegi mai bine acest eveniment, caruia, in realitate, chiar i-ai supravietuit.

Eu ma bucur ca esti in viata, chiar daca nu te cunosc. Ai grija de tine.