singuratate
Posted: Tue Aug 24, 2010 9:43 pmBuna ziua,
Am si eu o problema (de fapt mai multe ...) si as avea nevoie de un sfat.
Am 25 de ani si principala mea problema este singuratatea; mai bine zis e vorba de evitarea interactiunilor sociale.
Pe celelalte planuri merg foarte bine (am absolvit o univ printre primii, am un loc de munca destul de provocator si solicitant.
Problema mea este pe planul social / sentimental si incepe sa se rasfranga pe celalalt plan (profesional) prin lipsa de concentrare, neliniste si planuri pe care mi le tot fac. Nu sunt prea sociabil; nu obisnuiesc sa ma bag neintrebat in discutii, si de asemenea nu am prea multi prieteni cu care sa pot schimba cateva vorbe. De multa vreme (cam de 10 ani) marea majoritate a vietii mele de invarte in jurul PC-ului, atat la serviciu cat si acasa (unde continui serviciul, din asa zisa lipsa de alte ocupatii).
Pe plan social sunt zero (spun eu): nu am avut o prietena / iubita si nu prea am avut de-a face cu fetele. Neavand multi prieteni, nici nu particip la cine stie ce evenimente sociale, cel mai mult timp il petrec singur.
Singurele experiente cu fetele/femeile le-am avut ”contra cost”, din curiozitate, si nu pot spune ca am ramas placut impresionat de ce se intampla. Astfel ca am ramas cu mine insumi: cu pornografia si masturbarea (practica ce imi amintesc ca o am din copilarie); doar ca acum practic din ce in ce mai des.
Dar, de ceva vreme, am inceput sa ma gandesc tot mai mult la acest aspect (la faptul ca ar cam fi normal sa am si eu o altfel de interactiune cu sexul opus), dar gasesc tot scuze pentru a evita asta.
Stiu ca cea mai buna solutie ar fi sa nu stau tot timpul in casa, si sa interactionez, dar si atunci am tot felul de ganduri negative: nu ma consider suficient de interesant, vorbaret, atractiv in fata unei fete si prefer sa tac si sa-mi vad de drum. Si mai e vorba si de fricile pe care le dezvolt (de a nu stii sa sarut, sa ma comport in relatie, de a nu avea experinta care se cam se considera ca o ai la o varsta).
Nu stiu daca e important, dar relatia cu parintii nu e grozava. Pot spune ca locuim in aceeasi casa si atat. Comunicarea dintre noi se refera doar la aspecte ale vietii cotidiene (facturi, cumparaturi, curatenie).
Nu stiu ce sa spun... intr-un fel ma simt confortabil in aceasta stare, sa nu trebuiasca sa dau explicatii, etc., dar, uneori, simt nevoia de altceva. Nu stiu daca simt neaparat nevoia de sex, cred ca simt mai mult nevoia de afectiune ??
As dori un sfat, sau o idee despre ce ar trebui sa fac pentru a intra mai in normal (daca mai este posibil, la asa o varsta inaintata). Imi este frica ca nu cumva sa ma ”salbaticesc”
,
Va rog sa ma scuzati pentru asa un mesaj lung.
Va multumesc.
Am si eu o problema (de fapt mai multe ...) si as avea nevoie de un sfat.
Am 25 de ani si principala mea problema este singuratatea; mai bine zis e vorba de evitarea interactiunilor sociale.
Pe celelalte planuri merg foarte bine (am absolvit o univ printre primii, am un loc de munca destul de provocator si solicitant.
Problema mea este pe planul social / sentimental si incepe sa se rasfranga pe celalalt plan (profesional) prin lipsa de concentrare, neliniste si planuri pe care mi le tot fac. Nu sunt prea sociabil; nu obisnuiesc sa ma bag neintrebat in discutii, si de asemenea nu am prea multi prieteni cu care sa pot schimba cateva vorbe. De multa vreme (cam de 10 ani) marea majoritate a vietii mele de invarte in jurul PC-ului, atat la serviciu cat si acasa (unde continui serviciul, din asa zisa lipsa de alte ocupatii).
Pe plan social sunt zero (spun eu): nu am avut o prietena / iubita si nu prea am avut de-a face cu fetele. Neavand multi prieteni, nici nu particip la cine stie ce evenimente sociale, cel mai mult timp il petrec singur.
Singurele experiente cu fetele/femeile le-am avut ”contra cost”, din curiozitate, si nu pot spune ca am ramas placut impresionat de ce se intampla. Astfel ca am ramas cu mine insumi: cu pornografia si masturbarea (practica ce imi amintesc ca o am din copilarie); doar ca acum practic din ce in ce mai des.
Dar, de ceva vreme, am inceput sa ma gandesc tot mai mult la acest aspect (la faptul ca ar cam fi normal sa am si eu o altfel de interactiune cu sexul opus), dar gasesc tot scuze pentru a evita asta.
Stiu ca cea mai buna solutie ar fi sa nu stau tot timpul in casa, si sa interactionez, dar si atunci am tot felul de ganduri negative: nu ma consider suficient de interesant, vorbaret, atractiv in fata unei fete si prefer sa tac si sa-mi vad de drum. Si mai e vorba si de fricile pe care le dezvolt (de a nu stii sa sarut, sa ma comport in relatie, de a nu avea experinta care se cam se considera ca o ai la o varsta).
Nu stiu daca e important, dar relatia cu parintii nu e grozava. Pot spune ca locuim in aceeasi casa si atat. Comunicarea dintre noi se refera doar la aspecte ale vietii cotidiene (facturi, cumparaturi, curatenie).
Nu stiu ce sa spun... intr-un fel ma simt confortabil in aceasta stare, sa nu trebuiasca sa dau explicatii, etc., dar, uneori, simt nevoia de altceva. Nu stiu daca simt neaparat nevoia de sex, cred ca simt mai mult nevoia de afectiune ??
As dori un sfat, sau o idee despre ce ar trebui sa fac pentru a intra mai in normal (daca mai este posibil, la asa o varsta inaintata). Imi este frica ca nu cumva sa ma ”salbaticesc”
, Va rog sa ma scuzati pentru asa un mesaj lung.
Va multumesc.