Nu am multi prieteni

[summer12]

Buna. Ma numesc Gabriela,am 19 ani si vreau sa inteleg daca felul meu de a fi e in ordine sau trebuie sa invat sa fiu ca ceilalti. Nu am multi prieteni, ci doar cativa de care sunt multumita. Ca orice om, daca nu socializez destul, la un moment dat devin depresiva, dar sunt si momente in care vreau sa fiu singura si ma simt bine asa. Mentionez ca sunt zodia capricorn. Am observat ca ma aseman foarte mult cu caracteristicile zodiei mele. Vreau multe dar nu pot avea totul, vreau o cariera, vreau sa fiu cea mai buna in ceea ce fac/sau voi face, vreau sa fiu speciala, apreciata, iar atunci cand sunt foarte departe de toate astea ma intristez. Sunt inca tinara si am timp sa iau deciziile potrivite in viata care sa ma duca pe culmile la care visez.
Problema mea este alta. Mama mea are foarte multe prietene. La munca sta de vorba cu ele, acasa la telefon iar vorbesc, imi mai povesteste si mie cat de preferata este ea acolo si ce intamplari mai au loc intre ele. Mi-o da mereu exemplu pe o vecina de varsta mea care este foarte populara. Vorbeste cu oamenii maturi cu o foarte mare lejeritate, se imprieteneste usor, se baga in seama cu lumea si are foarte multi prieteni. Aparent.
Eu sunt mai timida, obisnuita sa vorbesc cu respect oamenilor mai in varsta, nu ca unor persoane de varsta mea. Nu vorbesc prea mult nici cu rudele, doar de forma despre ce s-a mai intamplat prin viata mea si cam atat. Fratele meu e si el mult mai deschis decat mine. De curand am aflat ca bunica mea ar fi spus eu sunt cam rece si ca nu o prea vizitez. Dar niciodata nu m-a atras sa vin la ea. Merg doar atunci cand merg si parintii cu masina pentru ca sta cam departe.
In scoala generala am avut o cea mai buna prietena dar s-a mutat in alt oras si n-am mai pastrat legatura. In liceu n-am avut o cea mai buna prietena desi ma asteptam sa ma imprietenesc cu cineva cum a fost cu colega din scoala generala.Cel mai bine m-am inteles cu un baiat. Am stat cu multe fete in banca dar cu niciuna nu m-am simtit in largul meu. Am vorbit cu ele, am facut multe impreuna dar nu se pune problema de o prietena buna cu care sa fac de toate. Acum am terminat liceul si nu mai pastrez legatura cu niciuna. Nici nu ma intereseaza. Mai degraba imi este dor de vechii colegi din scoala generala.
In cateva zile am sa incep prima zi de facultate in Constanta si nu cunosc pe nimeni. Locuiesc cu prietenul meu si cu el ma simt in largul meu. Lui nu i-ar veni sa creada ca am aceasta problema de a imi face prieteni sau ca sufar dupa prietenia cu o fata. Cu el sunt cea mai optimista si energica persoana. Mereu imi spune ca sunt nebuna si ca desi la prima vedere paream timida, acum sunt foarte „crazy”.Spun glume, rad mereu, povestesc intruna cate ceva. Cel mai bun prieten al meu e tot baiat. Ma inteleg mai bine cu baietii pentru ca trecutul m-a invatat cat sunt de rele si barfitoare fetele. Fetele sunt foarte fitoase, au in cap numai masini, bani, baieti si cluburi. Nu mai vad si altceva inafara de asta. Eu nu sunt chiar asa. Aspir si eu catre lucruri materiale dar ma simt implinita abea atunci cand pot sa imi alimentez si spiritul cu ceva. Imi place tot ce tine de arta, cultura, carti. N-am citit ce mi s-a spus la scoala, preferam carti despre viata si suflet scrise de Paulo Coelho, Scoala de Iluminare a lui Ramtha, imi place tot ce e paranormal sau cel putin pare. Nu am gasit multa lume cu care sa am asta in comun. Oricum, hobby-urile mele nu au fost un criteriu dupa care imi alegeam prietenii. Conversatiile erau cele care ma faceau sa imi dau seama daca voi lega o prietenie/amicitie sau nu. Stiu sa ma fac placuta, vorbesc cu cei din jur cu amabilitate si sunt zambareata mereu.Si totusi, amicitiile astea vin si pleaca. Si am observat ca atunci cand ma inteleg bine cu cineva, sunt foarte lenesa si prefer sa stau tolanita in casa sau am o retinere sa mai ies in oras sau la o vorba cu persoana respectiva. Ca si cum simt ca e in zadar, ca nu e genul meu de prieten.
Mereu i-am invidiat pe cei care traiesc in gasti, gen emo sau rockerii. Nu sunt rockerita, ascult insa hip hop, dar mi-ar fi placut sa am un grup de prieteni asa numeros, sa fim multi,uniti. Pe unde am umblat eu oare? De ce nu s-au lipit prietenii adevarati de mine? Cu ce gresesc? Cei mai buni prieteni ai mei, 3 la numar, s-au mutat in alt oras, acum urmeaza sa plec eu si sa imi las aici tot ce mai aveam. Plec in Constanta unde il am doar pe fratele meu cu care n-am nici cu el o relatie foarte apropiata. Ma simt nesigura. De multe ori cand incerc sa vorbesc ma descurajeaza lumea prin atitudinea ei rece. In colectiv nu prea imi spun parerea, ci doar ascult.
Am prea multi prieteni baieti, as vrea si o fata pe care sa o pot numi cea mai buna prietena mea, cu care sa pot vorbi chesti femeiesti. Dar oare sa vreau asta pentru ca toate fetele au o cea mai buna prietena ? Ar trebui sa am si eu una? Ar trebui sa incerc sa fiu cine nu sunt, doar ca sa leg o prietenie cu cineva? Sunt eu singura fata mai rezervata? Pot sa raman asa fara sa ma mai complexez? Sunt atatia oameni care ma plac asa cum sunt, am multi prieteni desi majoritatea sunt baieti dar sunt de treaba si am ce invata de la ei.M-au protejat mereu. Il am si pe prietenul meu cu care ma simt implinita si alaturi de care pot face orice. Sa imi mai fac probleme pentru modul meu de a fi? Pot sa fiu timida in continuare fara sa ma judece cineva? Mie imi place cum sunt si sunt multumita de mine, desi mi-ar fi placut sa am mai multi prieteni. Oare pe parcusul vietii am sa am mai multi? Dati-mi va rog un sfat.

[broken]

Buna Gabriela,

Voi incerca sa-ti raspund eu la intrebare, dar inainte de toate vreau sa subliniez faptul ca nu sunt de formatie psiholog, deci ceea ce voi expune in continuare este o parere formata din experienta proprie, personala, dar nu profesionala.

Mie nu mi se pare ca ar fi nimic in neregula cu tine, sincer. Cred ca pur si simplu esti o persoana introvertita, care se deschide in fata celorlalti mai greu. Incearca sa citesti cate ceva despre tipuri de personalitati si vezi daca te regasesti printre ele. Dar daca tu nu esti multumita cu tine asa, atunci este cazul sa faci ceva in privinta asta. In primul rand trebuie sa inveti sa te analizezi. Sa observi cum reactionezi in anumite situatii, ce simti, ce gandesti si sa incerci sa intelegi de ce. Nu trebuie sa cauti foarte mult, crede-ma, de obicei primul raspuns care iti vine in minte e cel corect. Ei, si dupa ce observi, analizezi, determina tiparele dupa care functionezi si cauta o metoda de a le schimba. Dar asta, repet, numai daca simti nevoia sa te schimbi, pentru ca esti nemultumita de tine.

Spui ca esti pasionata de cultura si arte. Incearca sa intri in contact mai mult cu aceasta lume. Cauta trupe de teatru, cenacluri literare, orice astfel de grup cu care simti ca ai putea sa-ti impartasesti pasiunile. Vezi cum te simti printre ei.

Sper sa-ti fiu de ajutor cu acest raspuns, desi venit cu intarziere.
Ai grija de tine.