Salut ! Dupa cum am specificat mai sus este vorba despre o problema psihologica, una de neincredere, timiditate si rusine! Deci, problema mea a inceput la sfarsitul verii trecute! In aceea vara am tot iesit cu prietenii pe afara, etc tot ce face un adolescent normal. La sfarsitul acelei veri parca s-a intamplat ceva cu mine, cum a inceput scoala am inceput sa nu mai ies deloc afara din casa, nu mai tineam deloc legatura cu pritenii, singurul mod in care socializam era mersul la scoala! In rest cand aveam timp liber, in week-end stateam inchis in casa. Desi prietenii m-au mai chemat afara tot timpul refuzam din cauza unor motive ipotetice. Cred ca am avut o perioada de vreo 6 luni cand nu am iesit din casa, cu exceptia mersului la scoala! Ma-am intrebat si eu de ce nu mai ies cu prietenii, ce mi s-a intamplat si m-am consolat zicand ca va veni din nou vara si voi iesi dn nou! In sfarsit, a venit vara aceasta si vroiam sa ies din nou afara dar aveam un blocaj psihologic! Nu imi venea deloc sa ies fiindca ma obseda ideea , cum vor reactiona prietenii cand ma vor vedea. Ca sa intelegeti mai bine, am 2 prieteni fata de care nu aveam nici o retinere (ei sunt de varsta mea) dar ei stau cu baieti cu 3-4 ani mai mari ca mine si la ei ma refeream. Parca aveam o rusine fata de ei, cum vor reactiona cand ma vor vedea dupa 1 an de zile de cand nu am iesit din casa! Nu stiu de ce dar imi este rusine sa ii vad. S-a intamplat sa ma duc la cumparaturi si cand dau sa intru in scara blocului (trebuie sa traversez o alee pentru asta) ma rog sa nu ma vada cand intru, ei fiind la scara de vis-a-vis. Imi e rusine de mor si nu stiu de ce, nu pot sa dau ochii cu ei, simt ca intru in pamant de rusine cand trebuie sa ma apropii la ceva metri de ei, incerc sa trec fara sa ma vada! Simt ca ma auto-distrug si nu stiu ce sa mai fac! Vreau niste sfaturi, consolari sa ies din depresie! Simt cum viata mea se distruge! Chiar nu stiu ce sa fac! Ma blochez total la ideea da a iesi din nou!
Multumesc foarte mult!