Buna,am o problema din care chiar nu stiu cum sa ies....O sa va spun "in mare"despre ce este vorba.Am 29 ani ,sunt casatorita de 11ani si am 2 copii,de 8 si respectiv 4 ani...Acum vreo 3 ani,au inceput cerurile si discutiile intre mine si sotul meu,si anume, pentru ca el nu ma ajuta cu absolut nimic in casa sau cu,copii....Timpul lui liber si-l petrecea la fotbal sau cum vroia el..si eu nu stiam altceva decat servici,casa,copii....Anul trecut,prin ianuarie,a fost "picatura care a umplut paharul"...Ma saturasem si obosisem sa fac numai eu totul,am avut inca o cearta(am uitat sa va specific ca incepuse sa ma injure foarte urat.....de dat in mine nu a dat niciodata,doar ca ma injura destul de des in ultima perioada),cearta de la care am ajuns sa-i spun de divort...deja sentimentele de iubire mele pt el nu mai erau...Intamplarea face ca eu,vulnerabila fiind din cauza situatiei de acasa,sa vad cu alti ochi o persoana pe care de altfel o vedeam zilnic la gradinita baiatului meu cel mic,un barbat,divortat, dar avand in grija pe baietelul lui,care e in aceeasi grupa cu al meu...Ce sa mai spun,pe scurt,ne-am indragostit unul de celalalt,asta in decursul a doua-trei luni....Aici e vorba acum de problema care o am si de sfatul pe care il astept,deoarece m-am tot gandit in fel si chip cum sa fac,pt ca eu chiar il iubesc pe el si el la fel.Mi-a spus ca isi doreste sa-ti faca o familie alaturi de mine,nu vrea doar o aventura.Asta se intampla anu' trecut,situatia actuala e cam aceeasi doar cu o mica schimbare:am incercat sa-l uit(nu l-am mai vazut de aproape 3 luni,doar mai vorbim la tel)dar nu pot si sincer cred ca nici nu vreausa-l uit pt ca si eu ma vad alaturi de el...si acum imi spune sa ma hotarasc ce vreau sa fac ca nici el nu mai suporta situatia asta,pt ca ma iubeste enorm...Pur si simplu nu stiu cum sa procedez pt ca nici sotul meu nu accepta divortul,mi-a zis la inceput ca el nu mai are pt ce sa traiasca daca nu mai e cu mine si copii.Mi-e si frica de ce ar putea sa faca la disperare.....si acum e foarte schimbat(in bine,binenteles),adica ma ajuta cu orice,e foarte iubitor,imi face surprize,tot ce as fi vrut sa faca cand inca il iubeam si eu....El nu stie de aceasta relatie doar banuieste ceva din zvonurile scoase de cateva "prietene"....Imi spune ca nu vrea sa ma piarda si isi cere iertare pt cum s-a purtat cu mine.....dar inima mea nu mai simte nimic pt el,ci simte foarte puternic pt celalalt.Credeti-ma ca daca mi-ar fi spus cineva ca o sa ajung in situatia asta ii spuneam ca e nebun,mai ales ca eu nu am fost niciodata de acord cu asa ceva,cu infidelitatea....dar...vad ca viata ni-i le aduce asa,pe rand,sa le simtim pe toate....
Sotul meu crede acum ca am inceput sa-l iubesc iar,nu i-am spus asta doar am data din cap cand ma intreba daca-l iubesc,dar nu este asa....Stiu ca teoretic e mai bine sa raman langa el,pt ca este tatal copiilor mei,dar si la gandul ca sa stau o viata intreaga langa cineva pe care nu-l iubesc doar pt ca sunt copii...nu stiu....Ma gandes ca la un moment dat copii cresc mari,se duc la casele lor si eu....raman langa cineva pt care nu mai simt nimic....dar pe de alta parte acum mi-i se pare greu s-o iau si de la capat cu altcineva(pt ca sotul meu a fost primul si singurul barbat din viata mea,pana acum)..dar as lua-o de la cap daca as stii cum sa fac asta....Va rog din suflet spuneti-mi cum sa procedez,ce sa fac,ce e mai bine pt mine si copii..........