Am nevoie de ajutor

[carmen]

Buna ziua,
Ma numesc Carmen, am 27 de ani, si indraznesc sa va cer ajutorul, deoarece simt ca nu ma mai regasesc, nu imi mai gasesc linistea si stabilitatea, si simt nevoia sa vorbesc cu cineva despre asta, simt ca singura nu ma descurc, nu ma mai pot ajuta, de aceea apelez la profesionalismul dvs. sperand ca ma puteti ajuta cumva sa –mi gasesc linistea si stabilitatea.
O sa incep prin a va povesti in linii mari putin din viata mea. Asa cum v-am spus acum am 27 de ani, la 16 ani l-am intalnit pe actualul meu sot, el atunci avand 20 de ani, a fost primul barbat din viata mea, m-am indragostit nebuneste de el, in ciuda parintilor mei care imi tot spuneau sa o iau mai incet, ca am timp pentru toate, si in primul rand ca el nu este baiatul potrivit pt mine, atunci credeam ca n-au dreptate, ca nu am ce sa mai astept, asa ca m-am grabit. Dupa 3 ani in care m-am luptat sa-l fac acceptat in familia mea, el avand si o conditie sociala mai proasta, fara studii, dar pt mine atunci nu conta nimic, il vroiam pe el si atat, ca si cand ar fi fost ultimul barbat din lume, ne-am mutat impreuna, dar discutiile au continuat sa apara, parintii mei tot nemultumiti erau de el, pt ei si-ar fi dorit altceva pt mine. Am stat cu parintii mei, au fost momente cand se intelegeau foarte bine, dar foarte multe momente in care mi se reprosa si mi se tot repeta ca el nu e barbatul potrivit pt mine, dar toate astea ma faceau sa-mi doresc si mai mult, sa lupt si mai mult pt el, sa-mi fac un scop din asta. El a fost si va ramane primul barbat pe care l-am iubit, barbatul alaturi de care m-am maturizat, am trait momente superbe, iar iubirea lui pt mine ma facea sa imi doresc si mai mult, si imi dadea speranta ca noi vom fi impreuna pana la moarte. Atunci nu ma interesau, si nici azi, diferentele dintre noi, sociale, profesionale. La 21 de ani m-am casatorit cu el, asta imi doream cel mai mult. La 22 de ani a aparut fetita noastra, pe care ne-am dorit-o enorm amandoi, in tot acest timp eu am lucrat, am facut 5 ani de facultate, si copilul, am mers cu toate de-o data, cand fetita a implinit 1 an, am reusit sa ne mutam la casa noastra, un apartament cu 2 camere, era visul nostru cel mai mare. Eu mi-am dat licenta, fetita crescuse, casa aveam, intr-un cuvant aveam totul, tot ce visasem sa avem. Dupa facultate am inceput sa-mi caut un alt job, destul de greu am gasit ceva, dar nu simteam ca ma reprezinta, dar el a fost alaturi de mine, m-a sustinut, eu fiind o fire mai interiorizata, foarte nesigura pe mine, neincrezatoare, dar el avea grija ca intotdeauna sa ma incurajeze, sa-mi psuna ca pot, cu toate ca el nu avea decat un simplu liceu, pt ca a trebuit sa se angajeze, si nici nu vedea nimic bun in a face o facultate. De 2 ani de zile mi-am gasit actualul job, un post asa cum mi-am dorit, unde fac multe, unde am invatat ca pot sa imi depasesc conditia, unde m-am dezvoltat ca si intelect, unde am dat tot ce –i mai bun din mine, lucruri pe care nici eu nu credeam ca sunt capabila sa le fac. Pe plan sentimental pot sa spun ca eram multumita, si credeam ca am o viata normala, ca imi iubesc sotul si sunt iubita, dar ca sa va faceti o idee, am fost mereu atrasa de lucurile noi, de necunoscut, am avut cateva tentatii, am avut cativa barbati cu care vorbeam pe net, doar atat, totul se rezuma la vorbe, ma tragea asta, imi facea placere sa vb si cu altcineva, mai ales ca nu ma cunosteau, deci puteam sa fiu eu insami, dar totul era asa o joaca, o chestie interesanta pe care stiam ca o pot avea atunci cand ma plictiseam. Mai ales ca imi place la nebunie sa primesc complimente, sa fiu admirata, aveam toate astea de la sotul meu, care nu inceta sa-mi spuna cat de frumoasa sunt si cat de mandru este de mine, dar parca asteptam o confirmare si din partea altcuiva. De aceea toate discutiile pe care le aveam cu acesti barbati pe net se refereu mai mult la latura fizica, sexuala, de aceea la un moment dat am ajuns sa ma gandesc cum ar fi cu alt barbat, sa-mi imaginez diverse scene, dar totul era in mintea mea, relatia sexuala pe care o am cu sotul meu este foarte buna, se cunoasteam reciproc stim exact ce vrem, dar ma tragea foarte tare si ideea de a fi cu alt barbat. Din ce in ce mai mult, si am ajuns chiar sa ma gnadesc ca as putea incerca, am fost tentat de cateva ori, dar am rezistat, pana intr-o zi cand am intalnit un tip mai mic decat mine un copil de 21 de ani, eu aveam 26, care era lipsit de orice inhibitie, foarte direct, stia exact ce vrea, mi-a spus din start ce vrea, iar asta m-a facut sa imi doresc si mai mult, pt ca poate asta asteptam, ceva fugitiv, sa vad cu este si gata, iar el asta imi inspira.
Intr-un final s-a intamplat, am fost cu el, a fost o partida de sex intr o camera de hotel, totul s-a petrecut foarte repede, multa adrenalina, pt ca am facut adevarate scenarii ca sa pot face asta. Pe moment mi-a placut, a fost interesant, era altceva, era alt barbat, dar si eu alta femeie, pt ca din acea clipa viata mea s-a schimbat, am mai avut o noapte cu el, dar totul era numai fizic, pur si simplu faceam sex pana la epuizare, dar nu puteam sa spun ca ma simt si bine, in nici un caz nu mai bine decat cu sotul meu. Totul s-a petrecut intr-un timp foarte scut, dar la un moment dat am simtit ca incep sa se infiripe si niste sentimente, atunci am realizat ca trebuie sa spun stop, si asa am facut. Am terminat definitiv si chiar ma simteam foarte bine, simteam ca am facut ceea ce trebuia. Pana in decembrie 2008, cand firma la care lucrez, o fierma de renume, a organizat petrecerea de sfarsit de an, la sediul din Piatra Neamt, era al 2lea an de cand eram in firma, acolo ne-am intalnit toti colegii, printre care si el, un coleg cu care aveam o relatie profesionala foarte buna, asa cum de fapt am cu toata lumea, dar fata de el inca de la inceput m-am simti mult mai apropiata, discutam foarte mult despre orice, servici, casa, familie, copii. Si el este casatorit, are 2 copii, de 2 si 6 ani, asa cum si eu am o fetita de 5 ani. Dar in acea seara, am stat de vorba mai mult ca de obicei, am dansat, foarte apropiati, am vorbit foarte mult, iar la 4 dimineata cand s-a terminat petrecerea si eu trebuia sa merg la hotelul unde stateam iar el acasa, in dum spre hotel eram in masini diferite iar eu i-am dat un sms in care ii spuneam ca nu am chef sa dorm, daca vrea sa mai stam de vorba. Bineinteles ca mi-a raspuns da, a venit la mine la hotel, am coborat, am dat o tura prin oras sa gasim ceva unde sa bem o cafea, dar nu era nimic deschis, atunci am zis sa mergem in camera la hotel, dar eu nu am avut niciodata in gand ca s-ar putea intampla ceva intre noi, nu ma gandeam la asa ceva. Dar nu a fost asa, cum a ajuns in camera s-a intamplat inevitabilul, nu am scos nici unul nici o vorba, pur si simplu ne-am lasat dusi de val, a fost o atractie foarte foarte mare si o dorinta la fel de mare. De aici incepe toata nebunia din viata mea, abia dupa ceea ce s-a petrecut in acea camera de hotel, am realizat ce facusem, dar in acelsi timp eram si fericiti, si ne doream sa se repete, asta mi-a spus prima data, ca isi mai doreste, dar problema noastra era ca nimeni sa nu afle vreodata, aici incepe calvarul, pt ca 2 a zi am fost nevoiti sa n comportam ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, groaznic de greu, pt ca eram din ce in ce mai dornici unul de altul. A trecut si acea zi, iar eu a trebuit s ama intorc acasa, in Bucuresti, am intrat in vacanta de sarbatori, zile foarte grele, pt ca mi-era gandul numai la el si la ce se intamplase, iar de atunci vorbim aproape zilnic la telefon, ne vedem destul de rar, doar cand vine el in Bucuresti la 1-2 saptamani, dar s-a creat o legatura foarte puternica intre noi, ne dorim foarte mult sa fim impreuna, ne este dor, simtim nevoia sa vorbim tot timpul. Iar eu in ultimul timp simt ca nu mai sunt eu, gandul imi este doar la cum sa fac sa vorbesc cu el, cum sa fac sa ne vedem, numai asta am in minte. De fiecare data cand vine la bucuresti mergem la un hotel, lucru foarte riscant, oricum riscul la noi a devenit ceva normal, riscam foarte mult sa fim vazuti,auziti, ca cineva sa-si dea seama, dar nu, la noi nu conteaza. In acelsi timp vorbim si foarte mult despre noi, suntem constienti ca nici unul nici altul nu poate renunta la familia lui, lucru pe care mi la spus de la inceput, si lucru pe care nici eu nu cred ca as putea sa-l fac.
Va rog mult, ajutati-ma sa ma regasesc, pt ca simt ca am ajuns la capatul puterilor, nu stiu ce sa fac, nu imi mai gasesc linistea si imi pun tot felul de intrebari. Sunt momente in care ma gandesc ca daca nu as fi avut copilul chiar as putea renunta la sotul meu, chiar simt ca pot renunta, dar gandul ca copilul meu ar avea de suferit pt ca eu sa-mi gasesc fericirea si linistea nu imi da pace. Gandul ca voi fi judecata, ca nimeni nu o sa ma inteleaga, ca mi-as dezamagi familia, ca i-as uimi pe toti, pt ca eu ca persoana nu sunt perceputa facand asta. Nimeni niciodata, nici chiar eu nu credeam ca pot trai asa ceva.
Va rog ajutati-ma sa ma intelg, sa imi doua seama ce simt, acum in momentul de fata simt ca ii vreau pe amandoi, lucru imposibil, simt ca imi iubesc sotul, dar nu mai pot sa-l mint, sa joc ca intr-o piesa de teatru, pe de alta parte imi doresc atat de mult sa fiu P, simt ca as vrea sa-l am langa mine pt totdeauna, sunt constienta de toate riscurile, mai ales de cel mai mare, acela ca sotul meu sa afle, pt ca asta ar insemna ruperea relatiei, nu a casatoriei, pt ca tind sa cred ca m-ar ierta dar lucurile nu vor mai fi cum au fost, deja nu mai sunt.
Sunt 4 luni de cand traiesc o viata dubla, sunt 4 luni de cand dorm langa sotul meu dar ma gandesc la P, fac dragoste cu sotul meu dar il am in ochi, in gand in suflet pe P. Toate aceste trairi, sentimente pe care nu stiu de fapt pt cine sunt, nelinisti interioare care nu-mi mai dau pace, nopti intregi nedormite, scenari, dorinte, vise in care sunt cu P, nu stiu ce sa fac cu ele, nu imi mai pot regasi linistea.
Va rog foarte mult, ajutati-ma, am nevoie de cineva care sa-mi deschida ochii, sa-mi arate cum sa privesc lucrurile sau cum sa-mi fac ordine in viata, sa-mi gasesc echilibrul.
Am mare nevoie de statul dvs.
Multumesc
Carmen

[Roxana Niculescu]

Stimata Doamna,

Este intradevar o situatie dificila si este greu sa alegeti cu inima usoara ce ati putea sa faceti. Incercati sa nu va grabiti in acest moment, deoarece fiind intr-o stare tensionata este posibil sa nu vedeti toate variantele. Va recomand sa puneti pe hartie avantajele si dezavantajele pentru fiecare posibilitate, astfel incat sa aveti o perspectiva cat mai completa pentru a lua cea mai buna decizie pentru dumneavoastra. De asemenea, cred ca v-ar ajuta sa vorbiti si cu un psiholog care sa va ajute sa identificati mai usor aceste lucruri precum si pentru a realiza o dezvoltare persoanala. Cateva sedinte cu un psiholog va pot ajuta sa intelegeti mai bine starile pe care le aveti precum si modalitati prin care sa le gestionati.

Psiholog Roxana Niculescu
www.psihosolutii.ro