Buna ziua,
Am nevoie de sfatul dvs. M-am casatorit acum 2 ani (dar locuim impreuna la parintii mei de 3 ani si jumatate) cu un barbat pe care-l consider cel mai bun din lume. Ma iubeste la nebunie si imi face toate voile. Aveam o viata linistita. Insa la serviciu am intalnit un alt barbat de care m-am indragostit. Am incercat sa stam departe timp de aproape 1 an, dupa care n-am mai rezistat si ne-am intalnit. N-am simtit pana acum in corpul meu lucrurile pe care mi le trezea celalalt. Eu n-am pus niciodata accent pe sex, parerea mea era ca "trebuie facut" si doar atat. Cu celalalt totul curge de la sine si ma simt f.bine facand orice - de la sex pana la plimbare, conversatie, gatit impreuna ... ni se pare ca semanam f.mult (pana si la chip). Cu sotul imi permiteam sa ma port urat, sa mai tip la el (pentru ca recunosc ca sunt putin "dominanta", imi place ca totul sa fie asa cum vreau eu), dar cu celalalt trebuie sa ma gandesc inainte de a spune ceva (pentru ca suntem amandoi dificili). Amandoi sunt oameni buni si amandoi ma iubesc si doresc sa fiu fericita. De 4 luni traiesc o poveste de dragoste cu celalalt, ne-am vazut aproape zilnic si sufeream enorm daca nu ne vedeam o zi... In acest timp m-am indepartat de sot si el si-a dat seama ce se intampla. Duminica trecuta i-am spus adevarul (pentru ca in tot acest timp am ajuns sa nu mai dorm noaptea, sa am cosmaruri) si de atunci suntem toti 3 intr-o stare ingrozitoare. Eu sunt f.sensibila si-mi vine rau pe fond nervos... am avut caderi de calciu, atacuri de panica... M-am straduit sa-mi revin din starea de rau si sa ma gandesc in ce directie sa o iau. In prezent sunt in perioada de preaviz (stau acasa si innebunesc) fiind in procesul de concediere colectiva...
Sotu a crezut ca raman cu el (a spus ca va trece peste asta), celalalt a crezut ca raman cu el (stia ca-i cerusem sotului divortul). Sotul a plecat de acasa, s-a dus la parintii lui. Mi-a fost f.greu sa intru in camera noastra... sa ma opresc din plans...
Mama nu vrea sa auda de divort. Din pacate, lumea inca are o mentalitate "inapoiata"...
N-am reusit sa cumpar impreuna cu sotul o casuta a noastra (de fiecare data s-a ivit ceva si mi-e cam frica de credite), iar celalalt este ingropat in datorii pentru o garsionera...
Nu stiu ce sa fac. Ce sa aleg. M-am intalnit in ultimele zile si cu sotul (imi vine sa plang cand ne vedem), si cu celalalt (cu el pot sa zambesc, sa rad, am facut sex). Ma gandeam sa plec undeva la munte cu sotul si sa vad daca putem sa facem sex ... nu stiu daca se poate repara ceva...
Adevarul e ca ne trebuie o pauza ... mai ales mie, sa ma linistesc si sa vad lucrurile mai clar... Sa nu ma mai intalnesc cu niciunul o perioada? Cred ca plimbarile seara prin parc cu celalalt imi fac bine.
Va rog, ajutati-ma sa iau o decizie!