Probleme cu prietenul..si parintii lui

[Diana]

Buna seara...numele meu este Diana,sunt si eu studenta la psihologie in Oradea.... Am o 'problema' daca as putea-o numi asa. Sunt intr-o relatie de 1 an si 2 luni,suntem logoditi, dorim sa plecam in strainatate impreuna sa ne facem un viitor, apoi sa venim inapoi si sa ne casatorim. Pana aici, toate bune si frumoase. Problemele vin odata cu comportamentul lui si al parintilor lui. Timp de 6 luni, rel. a fost perfecta..era prima mea rel. serioasa, primul baiat din punct de vedere sexual, parea baiatul perfect. Dar, dupa cele 6 luni, am inceput sa ne certam in fiecare zi, din cele mai marunte lucruri, parintii lui se bagau in relatie, eu nu acceptam acest lucru, mereu ii spuneam ca suntem doar noi 2 in relatie, nu suntem 3 sau 4. De fiecare data cand ne certam izbucnea in crize de nervi...nu ma lovea, dar avea niste reactii groaznice..tipa, tot era rosu..daca vroiam sa plec pur si simplu ma tinea cu forta. Initial, mi-a zis ca vrea sa fiu ca la inceputul relatiei, sa las intr-un fel dupa el. Eu m-am maturizat, am 19 ani... si normal ca am parerei care sunt diferite de ale lui..el nu vrea sa accepte acest lucru si chiar daca am argumente solide, tot nu ma crede si crede doar ce zice el. Ne-am despartit timp de 5 zile..si asta din cauza unei agrafe... nu i-a placut cum imi sta cu ea, zicand ca ma face copila si a zis ca daca o am in cap cu mine nu iese pe strada. I-am zis, esti cu mine pt ca ma placi asa cum sunt, ma accepti asa cum sunt. Nu a fost de acord asa ca ne-am despartit ca dupa 5 zile sa ne impacam dupa ce si-a inteles greseala. Apoi, i-am zis ca lucrurile dragute de la inceputul rel. s-au dus, un pic de romantism nu strica, i-am reprosat ca se purta altfel doar ca sa ma cucereasca si el a zis ca vreau ceva cu forta si ca traiesc in trecut, ca el e asa.Dupa cateva zile, incepea sa se poarte ca in trecut. Ar mai fi o problema...mama lui e f atasata de el, prea atasata...vrea sa stea cel putin 3 h pe zi cu ea, desi are 20 de ani... si sincer, ma surprinde ca si el vrea acelasi lucru. Mama lui a ajuns sa-mi zica sa nu ne mai vedem asa des, sa nu vorbim asa mult la telefon sau pe internet. Spre exemplu, saptamana care a trecut, am fost la el 2 zile la rand seara, ca apoi sa-i zica ca e geloasa pe mine ca, cu mine sta mai mult decat cu ea si ca radem si ne simtim bine. Mereu cand aparea o problema o chema pe maicasa sa ne impace. Bineinteles, i-am zis mamei lui sa nu se mai bage, si nu se mai baga daca ne certam, dar oricum, ma vorbeste pe la spate cum ar veni. Chiar i-am zis si lui ca daca e sa ne casatorim voi avea o casnicie grea cu maicasa mereu pe capul lui. Eu inteleg ca-si iubeste parintii ca doar oricine si-i iubeste, dar nu e prea mult deja? Ma gandesc ca poate si maicasa il influenteaza foarte tare privind relatia. Practic, de cand sunt in aceasta relatie am devenit foarte emotiva, stresata, dar il iubesc si nu-l pot lasa. Macar daca ar renunta la nervii lui. Daca ii zic ca un lucru ma deranjeaza la el, incepe sa-mi zica ca mereu ii reprosez ceva. Am incercat sa-i spun calm ca nu-i reprosez nimic, ci doar vorbim pt ca sper ca daca stia ca ceva ma deranjeaza va inceta sa faca lucrul acela. Am ajuns sa ma consider eu vinovata ca ne certam si ca relatia e intr-o situatie de criza.Mama lui imi zicea sa nu-i fac eu lui program cand sa ne vedem, dar el poate sa-mi faca mie? Adica doar cand n-are chef maicasa de el sa vina la mine? Parintii mei deloc nu se baga in relatie, totusi e viata mea. Sunt destul de matura incat sa ma descurc singura. As avea nevoie de cateva sfaturi, pt ca eu pur si simplu nu mai pot sa mai judec. Orice metoda as fi incercat, am ajuns sa fiu ca el, sa ma enervez din orice, eu fiind foarte calma in trecut.
Va rog frumos sa ma ajutati.... multumesc anticipat!

[admin]

Draga Diana,

Spuneam chiar ieri, in emisiunea de la radio Lynx, ca ingredientul principal al unei relatii armonioase si durabile este toleranta. Nu este de ajuns iubirea daca nu incerci sa-l intelegi pe celalalt, sa-i accepti defectele si greselile. Sigur, e bine ca tu sa incerci sa fii mai toleranta, dar, in acelasi timp, sa-i ceri si lui acelasi lucru. Cu rabdare, in mod repetat, fara sa ai asteptarea ca el( chiar si tu) sa se schimbe peste noapte.
In ce priveste implicarea mamei lui, intr-adevar este putin cam mare, mai ales ca, din gelozie, incearca sa va determine sa va vedeti mai putin. Nu ii reprosa lui acest lucru, nici mamei lui, ci bazeaza-te pe ce ii poti tu oferi lui, ca sa aleaga sa petreaca timpul cu tine. Avand in vedere ca e putin probabil sa o schimbi, iti recomand sa eviti cat mai mult contactul cu ea si sa le intelegi nevoia de comunicare. In general, cand mama este atat de atasata de copil, inseamna ca nu are pe altcineva in viata ei si isi revarsa toata dragostea si atentia pe acesta. Mamei i-ar prinde foarte bine daca si-ar face noi prieteni si daca ar avea si alte activitati.
In rest, iti urez succes in tot ce ti-ai propus. Sunt sigur ca vei reusi! Se vede ca ai multa putere si determinare.

Psiholog Gabriel Dinu
www.psihosolutii.ro

[Diana]

Va multumesc frumos pt. ajutorul dvs. Voi lua in considerare aceste sfaturi.
O zi buna in continuare!