Ma numesc Roxana, am 21 de ani... si sunt intr-o relatie de 6 luni. Sunt intr-o relatie cu un baiat pe care il iubesc si langa care imi imaginez tot viitorul nostru. Si el tine foarte mult la mine, insa avem mari probleme.
O sa incerc sa schitez cat mai bine situatia...
Eu am fost mereu o persoana vesela, genul de persoana care isi ascunde problemele, care nu sta sa analizeze prea mult o situatie, mai ales un esec, deoarece nu este destul de puternica incat sa isi recunoasca greselile sau, in cazul in care le constientizez, nu pot gasi o solutie practica. Am avut multe relatii pana acum. Scurte, lungi (cea mai lunga a fost de 2 ani.. cu colegul meu de banca din liceu). Cu toate acestea, am ajuns la concluzia ca am involuat in ceea ce tine de experienta mea in acest domeniu. Nu pot asimila informatiile si imi reprin sentimentele. Regret absolut toate relatiile trecute si toate experientiele ce tin de acest domeniu.Sunt, pe scurt, un dezastru emotional.. mai ales acum.
Prietenul meu este un baiat conservator, rigid in gandire,integru, cu valori puternice de familie si de sentimente, profund, genul de om care critica foarte mult (si autocritica e inclusa),care analizeaza o situatie de 98564876 de ori inainte de a lua o decizie (chiar daca e evidenta sau riscul e mic),nu se arunca niciodata cu capul inainte, isi pierde rabdarea repede in certuri, se enerveaza si mai repede, iar eu uneori chiar sunt enervanta, stiu
Lucrurile care mi le reproseaza in mod constant au inceput de la anumite mici greseli de comportament ale mele , care sau tot repetat. Repetitia in sine il scoate din sarite. Dupa aceste lucruri, i-am si dezvaluit un lucru pe care l-am facut mai de mult si care l-a deranjat enorm. Nu am fost tocmai "fata cuminte", din pacate, si nu crede ca m-am schimbat (desi eu sunt convinsa de acest lucru). De obicei gresesc , repezindu-ma intr-o situatie (fie ea si banala... este de parere ca in felul in care ma port intr-o situatie cotidiana, banala, ma port si in situatiile importante din viata noastra. Il sustin in aceasta idee... si nu imi neg problemele. Insa , din pacate, cred ca sunt mai mari decat crede el.), ma invart in jurul cozii cand am impresia ca o situatie nu imi este favorabila, nu stiu cum sa ii arat ca tin la el, nu imi pot controla gandurile si paranoia, iar cateodata exteriorizez aceste lucruri, si se enerveaza cumplit, nu reusesc sa ma echilibrez si sa am o liniste interioara (se vede destul de clar ca incep sa clachez), am avut si anumite probleme de sanatate care nu ne-au ajutat deloc (lipsa de calciu rezultata cu spasme in situatiile stresante- in timpul certurilor noastre- lucru ce il speria groaznic si il facea sa se simta vinovat ca imi este mie rau.. am incercat sa ii explic ca nu e asa , desi e posibil sa fi ajuns din cauza stresului)
Certurile noastre au ajuns aproape zilnice. Il simt cum se indeparteaza zi de zi mai mult. Inca avem momente frumoase, inca tinem unul la altul, dar , daca ne certam, ne indepartam iar. Se enerveaza din ce in ce mai repede si devine din ce in ce mai violent verbal (violent doar verbal). Imi distruge orice farama de incredere in mine spunandu-mi ca nu sunt capabila sa imbunatatesc lucrurile intre noi.
Am incercat sa ii zic lucruri de genul : am nevoie de tine in perioada asta, inca mai am nevoie sa ma alinti, am nevoie de stabilitate intre noi ca sa ma pot linisti si eu pe dinauntru, insa se enerveaza cand aude ca tot EU ii cer ceva acum cand am atatea de demonstrat. Si are dreptate.Devine din ce in ce mai critic deoarece nu vede nici o imbunatatire in gandirea mea.Imi spune ca sunt limitata si ca nu pot depasi acest moment... si probabil are dreptate.Nu reusesc sa vad padurea din cauza copacilor, cum se spune. Vreau sa gasesc o modalitate prin a nu mai gresi, macar cu lucrurile pe care mi le tot repeta, insa nu inteleg de ce imi vine atat de greu.
In concluzie, nu stiu cum sa abordez problema aceasta si cum sa ii gasesc o rezolvare. Stiu doar ca trebuie sa o fac EU, fara sa ii cer nimic lui , in afara de rabdare si timpul necesar pentru a-i demonstra ca sunt capabila si de lucruri bune.
Va rog sa imi spuneti o parere specialista... pentru ca sfatul prietenelor mele care inca se viseaza pe campii cu flori nu e de ajuns...
Va multumesc anticipat!