consiliere psihologica si psihoterapie

Ma numesc mihaela si am 33 de ani recent impliniti.Sunt casatorita din 2005 cu sotul meu;nu avem copii.Am sa va povestesc istoria mea de sotie.Cand ne-am casatorit am intampinat refuzul si inacceptul familiei sotului meu fata de mine insa dupa timp indelungat am depasit stadiul de nora nedorita,ma rog,cel putin ne vorbim respectuos.Am fost plecati ani buni in strainatate si ne-am intors anul trecut in primavara definitiv,motivul principal fiind soacra mea care are 83 de ani si locuieste singura.Deci,pe motivul ca vrea sa aiba grija de ea,sotul meu,cu acordul meu,ne-am intors acasa(jumatate din casa parinteasca a sotului meu este a noastra).Si acum vine problema:desi sunt sotia lui,personajele care au toata atentia si ascultatea lui sunt mama,fratii si surorile.De ziua soacrei mele de anul asta a comandat tort,a cumparat flori si era foarte entuziasmat,dar de ziua mea,desi facusem planuri cu doua saptamani inainte,a uitat complet.Ba chiar si-a programat alta activitate cu una din surorile lui.Apoi au venit zilele orasului nostru iar el s-a plimbat toata seara cu berea in mana cu fratele lui,care era destul de ametit,iar eu,ca un catelus,i-am tinut urma.Si tot asa as putea sa va enumerez x situatii similare.Am impresia ca eu chiar nu am nici o valoare in comparatie cu ai lui pe care nu-i refuza absolut niciodata,chiar daca uneori profita de naivitatea lui.Nu mai zic de faptul ca fara acordul mamei lui nu se muta un pai in curte.Pana si lucrurile din casa mea tot cu acordul soacrei mele se fac.Mancarea facuta de mine ramane nemancata daca gateste si soacramea.Cu toata familia lui e atent sa nu-i supere,sa se simta bine cand sunt la noi in vizita,rade si se distreaza iar cand vine vorba sa-mi faca mie un moft gata cu cheful.Ma rog,ideea e ca am ajuns la capatul puterilor,ma simt batjocorita,ignorata si-mi vine sa plec in lume,sa dau cu capul de-un bolovan sa uit de toate.Mi-e indiferent ce se intampla cu mine si cu planurile noastre de viitor.Ajutati-ma!Sunt terminata!