Depresie, Anxietate, Panica, Ganduri obsesive - Istorie!

[iami_iami]

In momentul in care am luat contact cu Gabi sufeream de un cocktail de simtome regasite in titlul acestui topic. Senzatiile erau coplesitoare, incepand de la atacuri de panica, tremur, frica de a sta singura, stari de voma, ameteli, lipsa sperantei de a ma insanatosi, lipsa dorintei de a mai trai, respectiv ganduri obsesive, acestea speriindu-ma cel mai tare. A fost extrem de greu pentru ca am (aveam) o cariera in fata (aveam 30 ani) si-mi doream din tot sufletul sa nu se sfarseasca asa, gand ce ma ameninta de cateva ori pe zi. Depresia era prietena mea zilnica, insa nu doar ea. Am inceput psihoterapia in luna februarie, cu o frecventa de 2 ori pe saptamana, ca dupa aceea si cu ajutorul medicatiei sa raresc sedintele incet. Acum din fericire dupa aproape 5 luni ma simt foarte bine, ma bucur de viata, simtomele pot spune ca au trecut, insa continui sa iau medicatie, iar sedintele s-au rarit la 1 data pe luna. Este atat de bine cand in sfarsit poti sa respiri. Apelati cu incredere la ajutor de specialitate pentru ca nu suntem singuri si putem fi ajutati. Multa sanatate!

[Gabriel Dinu]

Draga iami,

Asa cum iti spuneam si in cabinet, de fiecare data cand imi spui ca te simti bine sau foarte bine, mi-e greu sa ma abtin sa nu ma gandesc la suferinta ta din primele noastre sedinte, cand panica iti era intrecuta doar de lipsa sperantei. Nu stiu daca mai tii minte, insa, in acele sedinte de la inceput iti spuneam ca va veni o perioada cand te vei simti bine si eu iti voi spune cu bucurie " Ti-am spus eu ca te vei vindeca!". Cred ca iti pot spune asta deja de aproximativ 3 luni.
Ma bucur foarte mult ca ai scris pe acest forum, in special datorita acestui cocktail de probleme pe care l-ai mentionat. Practic, mai rar intalnesti la cineva sa aiba depresie, anxietate generalizata, atacuri de panica si ganduri obsesive( gandurile obsesive sunt un simptom din cadrul tulburarii obsesiv-compulsive) in acelasi timp. Ma bucur ca ai urmat indemnul meu de a apela la un psihiatru, deoarece starile tale erau atat de chinuitoare, incat era putin probabil sa te concentrezi la ceea ce discutam fara ajutor medicamentos. Acum, astept cu placere momentul in care medicatia va deveni doar o amintire pentru tine.

Totodata, ma bucura mult faptul ca avem deja 2 pagini de topicuri scrise de catre clienti pe care i-am ajutat sa-si depaseasca problemele si sa inceapa iar sa se bucure de viata! Cu cat sunt mai multi cei ce scriu pe acest forum, cu atat mai multe persoane vor face demersuri pentru a scapa de chin si a pretui viata asa cum este firesc.

Iami, iti doresc o zi frumoasa si sunt sigur ca vestile bune vor continua sa vina de la tine si in viitor!