Buna ziua
Sunt Madalina din Mangalia,am 28 de ani,sunt casatorita de 5 ani,nu am copii.
Vreau sa inteleg de ce nu mai sunt fericita si ce pot face pentru a fi echilibrata din nou.
Totul a inceput acum 10 luni.M-am certat cu sotul meu si atunci am avut primul gand ciudat."Ce-ar fi daca as sari de la etaj?"Gandul a venit brusc,nu l-am cautat,nu m-am gandit la el...dar mi-a fost groaza de el,pentru ca nu imi doream asta.
In aprilie am dat licenta la Drept,am luat examenul,dar am fost foarte stresata in tot timpul cat m-am pregatit.De 9 luni,sotul meu joaca un joc cateva ore bune pe zi,ceea ce cred ca m-a afectat mult.
Initial am stat cativa ani in Bucuresti cu chirie fireste,apoi,in iunie anul acesta,ne-am mutat in Mangalia,tot cu chirie,unde locuieste si sora mea,crezand ca o sa imi gasesc mai usor un serviciu.Nu s-a intamplat asa.Nu lucrez,si asta ma complexeaza,pentru ca nu am lucrat niciodata,si am 28 de ani,si ma gandesc ca n-o sa ma angajeze nimeni fara experienta.Si timpul trece si eu ma adancesc tot mai mult in vina asta.
Nu lucrez pentru ca nu pot gasi nimic decent in orasul acesta.
Nu am nici o prietena,cu sora mea lucrurile nu sunt tocmai bune.
Acum...cum ma simt eu?
Am momente cand simt ca nu m-as putea simti bine nicaieri,cand efectiv ma doare sufletul ,ma simt dureros de singura si pierduta,cand nu mai vad nici un sens pentru a trai.Poate suna superficial dar nu este.Este incredibil de dureros.
Si mai am si momente cand mi-e frica sa nu innebunesc,mi-e frica sa nu mi se para normal sa-mi fac rau mie sau altora,mi-e frica sa nu fac vreo criza in public,mi-e frica de esec,mi-e frica ca n-o sa reusesc sa fac nimic in viata.Dar cel mai tare mi-e frica sa nu innebunesc iremediabil.E dureros si gandul.Si vreau sa fiu un om normal.
Mi-e frica sa nu vreau sa sar de la etaj,sau mi-e frica sa n-o fac independent de vointa mea,mi-e frica ca n-o sa mai pot controla frica.
Cum sunt eu?Sensibila,nu am incredere in mine,fara initiativa,fara curaj,timorata,confuza,pierduta.
Nu am accese de furie,adiac mai tip la sotul meu,dar nu din senin.
Cum e o zi obisnuita pentru mine?
Pai..cam la fel,in fiecare zi:ma trezesc,beau cafea,fumez,fac ceva de mancare,curatenie daca e cazul,internet,si cam atat.
In fiecare zi.
Nu stiu cat am fost de concisa in ceea ce am scris,dar vreau sa stiu ce se intampla cu mine.
Intrebarea mea e urmatoarea:pot innebuni?sau doar anumite tipuri de personalitati pot dezvolta o anumita boala psihica(ma refer la schizofrenie aici)?
Multumesc.