Depresie si anxietate?

[madalina28]

Buna ziua

Sunt Madalina din Mangalia,am 28 de ani,sunt casatorita de 5 ani,nu am copii.
Vreau sa inteleg de ce nu mai sunt fericita si ce pot face pentru a fi echilibrata din nou.
Totul a inceput acum 10 luni.M-am certat cu sotul meu si atunci am avut primul gand ciudat."Ce-ar fi daca as sari de la etaj?"Gandul a venit brusc,nu l-am cautat,nu m-am gandit la el...dar mi-a fost groaza de el,pentru ca nu imi doream asta.
In aprilie am dat licenta la Drept,am luat examenul,dar am fost foarte stresata in tot timpul cat m-am pregatit.De 9 luni,sotul meu joaca un joc cateva ore bune pe zi,ceea ce cred ca m-a afectat mult.
Initial am stat cativa ani in Bucuresti cu chirie fireste,apoi,in iunie anul acesta,ne-am mutat in Mangalia,tot cu chirie,unde locuieste si sora mea,crezand ca o sa imi gasesc mai usor un serviciu.Nu s-a intamplat asa.Nu lucrez,si asta ma complexeaza,pentru ca nu am lucrat niciodata,si am 28 de ani,si ma gandesc ca n-o sa ma angajeze nimeni fara experienta.Si timpul trece si eu ma adancesc tot mai mult in vina asta.
Nu lucrez pentru ca nu pot gasi nimic decent in orasul acesta.
Nu am nici o prietena,cu sora mea lucrurile nu sunt tocmai bune.
Acum...cum ma simt eu?
Am momente cand simt ca nu m-as putea simti bine nicaieri,cand efectiv ma doare sufletul ,ma simt dureros de singura si pierduta,cand nu mai vad nici un sens pentru a trai.Poate suna superficial dar nu este.Este incredibil de dureros.
Si mai am si momente cand mi-e frica sa nu innebunesc,mi-e frica sa nu mi se para normal sa-mi fac rau mie sau altora,mi-e frica sa nu fac vreo criza in public,mi-e frica de esec,mi-e frica ca n-o sa reusesc sa fac nimic in viata.Dar cel mai tare mi-e frica sa nu innebunesc iremediabil.E dureros si gandul.Si vreau sa fiu un om normal.
Mi-e frica sa nu vreau sa sar de la etaj,sau mi-e frica sa n-o fac independent de vointa mea,mi-e frica ca n-o sa mai pot controla frica.
Cum sunt eu?Sensibila,nu am incredere in mine,fara initiativa,fara curaj,timorata,confuza,pierduta.
Nu am accese de furie,adiac mai tip la sotul meu,dar nu din senin.
Cum e o zi obisnuita pentru mine?
Pai..cam la fel,in fiecare zi:ma trezesc,beau cafea,fumez,fac ceva de mancare,curatenie daca e cazul,internet,si cam atat.
In fiecare zi.
Nu stiu cat am fost de concisa in ceea ce am scris,dar vreau sa stiu ce se intampla cu mine.
Intrebarea mea e urmatoarea:pot innebuni?sau doar anumite tipuri de personalitati pot dezvolta o anumita boala psihica(ma refer la schizofrenie aici)?
Multumesc.

[Gabriel Dinu]

Draga Madalina,

Imi pare rau ca iti este atat de greu.
In primul rand as vrea sa te linistesc si sa-ti spun ca schizofrenia nu se declanseaza atat de usor si, din ce mi-ai spus, nu este cazul sa iti faci astfel de griji.
In ce priveste gandul pe care l-ai avut, de a sari pe geam, nu este ceva grav si multi oameni se gandesc la asta atunci cand au nervi. Evident, asta nu inseamna ca o si fac sau ca au innebunit. Daca esti atenta in jur, multi oameni, cand sunt suparati, spun ca mai bine mor, ca o sa se arunce in fata unei masini, ca se spanzura, ca o sa-si traga un glont in cap, etc. Dar..., nu o fac.
Starile pe care le ai ar trebui analizate cu un psiholog ca sa intelegi bine de unde apar si sa vezi ce poti face ca sa te simti mai bine si sa iti gasesti puterea sa actionezi.
Ca o sugestie, cauta un loc de munca si accpta si unul care nu este foarte bun, pentru ca asa e la inceput. Incet, incet...

Succes si sper sa auzim de bine!
Psihoterapeut Gabriel Dinu

[madalina28]

Multumesc pentru raspunsul dat.M-a linistit si imi doresc sa pastrez linistea asta pentru cat mai mult timp.
Este extraordinar de frumos ceea ce faceti pentru noi,pe acest site.