O poveste diferita

[Alexandra]

Buna ziua !
Ma numesc Alexandra, am 19 ani si sunt studenta.M-am decis sa va scriu pt ca mi-as dori sa ma ajutati cu niste sfaturi si mai ales sa am parte de un punct de vedere obiectiv.Eu recunosc ca am o viata destul de complicata pe care putini reusesc sa o inteleaga asa cum este.O sa incep foarte simplu : parintii mei sunt despartitii de cand aveam eu 1 an , iar acest lucru m-a afectat tot timpul. I-am simtit foarte mult lipsa tatalui meu cand eram mica si desi nu imi place sa recunosc si acum am nevoie de el, acum poate mai mult ca nicodata pt k trec printr-o periada destul de dificila.O prima problemna ar fi la tatal meu , care este un om dur , chiar prea dur as putea spune ,un om care nu stie sa isi arate si sa-si manifeste dragostea, dragostea aia de care am avut si am eu atata nevoie.Spuneam undeva mai sus ca nu imi place sa recunosc deoarece consider ca omul asta ( pentru ca nu se poate numi tata ) nu merita sa am niciun sentiment fata de el .El a omorat toate sentimentele care le puteam avea pt el. Sa va explic : anul asta a fost unul foarte greu pt mine , poate cel mai greu. Mi-am pierdut bunica , fiinta pe care o iubesc cel mai mult pe pamantul asta si care ma crescut ,ma educat si a avut grija de mine .Eu locuiam cu bunica si cu mama mea, bunica este de fapt bunica mamei mele si strabunica mea. Dupa ce s-a intamplat nenorocirea asta , tatal mamei mele a vandut apartamentul unde stau si urmeaza sa ne construim ( eu si mama ) o casa ajutate bineinteles de tatal mamei.Problmea care era ? cat timp se construieste noua mea casa eu nu am unde sa locuiesc si i-am propus tatalui meu sa stau la el o perioada de timp cat o sa dureze constructia casei.La aceasta propunere stiti care a fost raspunsul tatalui meu? Sa ma duc sa stau la camin sau sa imi inchiriez o camera undeva, deoarce el nu vrea k eu sa ma cert cu sotia lui. nu vrea sa imi asume responsabilitati.recunosc nici eu nu am fost mai politicoasa si l-am intrebat dc m-a mai facut daca nu isi asuma responsabilitatea? raspunsul ?" dintr-o greseala , daca stiam sa folosesc prezervativul la vremea aia nu te nasteai". Credeti-ma k am simtit k imi cade cerul in cap .... nu reuseam sa imi revin ...cum adica ...vine propriul tau copil sa iti ceara ajutorul si tu ii dai cu piciorul ? nu reusesc sa il inteleg ... i-am zis k inteleg ca o iubeste mai mult pe sora mea , (am uitat sa va spun ca am o sora si de aseamenea am uitat sa va spun ca aceasta stoie a lui in afara faptului ca este cu 8 ani mai in varsta ca el mai are si 2 copii din alta casatorie. copii pe care tata ii ajuta cu banii desi ei au 24 si 26 de ani,) inteleg k are o alta familie si ca nu se gandeste deloc la mine si la nevoile mele, insa asta e prea mult. nu cred ca acest om se mai poate numi tata . atunci am inteles ca eu nu am si nici nu am avut vreodata tata . Imi spunea tot felul de lucruri ... ingrozitoare sincer...cum ar fi faptul k daca el voia si nu il interesa de mine nici nu il cunosteam , ca eu nu am niciun drept asupra casei lui si o multine de astfel de lucruri. Asta e problmea el nu intelege ca desi am 19 ani sunt o persoana sensibila ,vulnerabila , care are nevoie de multa afectiune si atentie. Nu crede si nu il intereseaza faptul ca o mangaiere si o imbratisare venite din partea lui ar alina multe " rani ".Mi-as dori sa aflu ce parere aveti despre acest om , daca reusiti sa il intelegeti. O a doua problema ar fi ca nu ma mai inteleg ...am momente in care consider ca nu mai are rost nimic .... k toata viata asta nu mai are rost ... problemna asta a aparut dupa moartea bunicei mele , pt ca desi e strabunica mea eu ii spuneam chiar mama , deoarece petreceam cu ea tot timpul , mama mea fiind la munca majoritatea zilei. Nu stiu cum sa fac sa imi revin din acest soc ....desi au trecut 6 luni de atunci eu tot continui sa plang foarte foarte des. mintea mea refuza total sa accepte acestl lucru ... stiti cum traiesc eu ? cu gandul ca ea este plecata undeva si ca o sa vina ...insa sunt momente cand imi pun intrebarea unde este? dc nu mai vine? si atunci incepe disperarea totala in care nu mai vreau sa stiu de nimeni si de nimic... in care as vrea sa mor... sa nu mai simt sa nu mai vad sa nu mai aud... insa de undeva de acolo de sus ma intareste si imi da putere si ma ridic de jos si ma tirasc usor usor....De foarte multe ori ii multumesc lui Dumnezeu ca in afara problemelor mele mai am puterea sa glumesc sa ii fac pe ceilalti sa se simt bine ... desi nimeni nu stie ce simt eu .Toata lumea ma vede puternica insa sub aceasta masca sau armura sa ii spunem se ascunde un om foarte sensibil , care are nevoie de multa multa atentie si afectiune , un om care nu are incredere in el insusi . Un om tare special .Sper ca nu v-am plictisit cu acest roman si ca ati avut timp sa cititi si sa ma ajutati cat puteti.Va multumesc mult si astept opinia dvs.