anxietate atacuri de panica depresie agorafobie

[gabone77]

Am ajuns la Gabi cu melanjul din titlu. Un cocktail total urat. La vremea aia as fi zis groaznic. Ce-i drept e ca problemele mele erau destul de vechi aproape 10 ani de zile. Si a trebuit sa se accentueze si mai si ca eu sa iau atitudine in fata lor. Adica sa am un aproape intreg an catastrofal in care in fiecare zi gandurile mele erau axate aproape exlcusiv pe aceste probleme. Fiecare zi era un nou cosmar cu gandul intre a innebuni sa imi pierde serviciul nu mai eram deloc functional si viata mea se desfasura intre a rezista la job si a zace acasa intre 4 pereti cu gandurile mele. Dupa cateva luni de psihanaliza in care nu am reusit sa imi rezolv problemele astea (poate mi-am rezolvat altele dar in niciun caz pt ceea ce venisem) si dupa niste zeci de milioane cheltuite am decis sa incerc si psihoterapia cognitiv comportamentala. Am ajuns la Gabi printr-o cunostina si am zis ok hai sa incerc documentandu-ma inainte despre el despre psihoterapie si tot asa. Desfasurarea sedintelor era total diferita de ce stiam eu, mi se parea mai mult ca o discutie libera cu explicatii si in care totul e permis de la limbaj la a etala orice problema. Probabil cheia unei vindecari nu consta in cat costa o sedinta sau cat de bun e terapeutul ci in relatia ta cu el. Pana la urma e ca si cum ai o bicicleta dar nu stii sa mergi pe ea. O ai degeaba. Cam asa si la mine, mi s-a explicat mi s-a dat o cheie care functiona ramanand doar ca eu sa o folosesc. Pe masura ce o pui in practica vezi ca dracul nu e asa de negru si toate problemele tale sunt de fapt o cale de a evolua de a deveni un om o persoana mai buna.
Am inteles ca gandurile (cognitia) iti influenteaza comportamentul emotiile si simptomele fizice. Schimband o singura variabila se schimba toate. Astfel ca daca inainte eram agitat, transpiram, aveam impresia de irealitate, de lipsa de energie, ameteli, acum ele nu prea mai exista. Si gandurile negative chiar daca inca exista acum o varianta rationala si pozitiva pt ele. Pt ca sa fiu sincer nimic din ce ma inspaimanta asa de tare nu s-a materializat nici nu am innebunit nici nu am lesinat si nici nu am facut vreo scena.
Probabil procesul la mine este inca in schimbare dar oricum viata mea s-a imbunatatit mult mai mult doar ca trebuie rabdare exericitu si nitel curaj pt a evolua si a face din toate problemele astea istorie.
Si bineinteles sa iti modifici stilul de viata intrucat nu ai cum sa functionezi ok daca tu te uiti tocmai pe tine si tragi de tine precum de un elastic care poate fi intins la infinit. Asta e mai sunt si zile sau perioade mai nasoale dar pana la urma asta nu e nimic nou toata lumea are perioade mai bune sau mai rele, toti avem probleme. Important e cum gandim si cum privim viata. Succes si voi reveni pe masura ce voi face progrese in domeniul asta.

[Camelia]

Gabone, ma bucur ca ai asa bune rezultate. Eu am reusit sa nu mai am atacuri de panica, cu un terapeut din Cluj. Din pacate, am intrerupt pt. ca m-am mutat in Bucuresti. Inca nu pot sa plec singura la cumparaturi si nu pot iesi din oras, dar macar stau linistita in casa. Nu stiu daca ai avut vreodata aceasta teama, de a iesi din oras. Parca ies din Matrix si toate pericolele ma napadesc. Spui ca ti-ai modificat stilul de viata..., la ce te referi? L-am vazut pe D-l Dinu intr-un interviu si spunea ca terapia ne invata sa ne bucuram de viata. Tu ai reusit?

[gabone77]

Camelia, daca stau sa compar cu perioada din care am iesit da inceo incet incet sa ma bucur de viata. Probabil nu am stiut f bine sa fac asta chiar incepand de mic, dar cum trecutul nu ni-l putem schimba putem actiona asupra prezentului pt a avea un viitor mai bun. Daca stai sa te gandesti nu ai fost mereu asa, adu-ti aminte cum era inainte sa dai peste aceste lucruri neplacute. Probabil de bucurai de viata. Cum ai intrat in aceasta depresiune asa poti si iesi. Probabil din ce zici si tu suferi de agorafobie. E dupa unii cea mai incapacitanta fobie din toate. Si f neplacuta. Din pacate astea nu vin singure ci se formeaza un centru de greutate care trage mai incolo sau mai incoace. Unii mai anxiosi altii mai depresivi altii mai fobici si tot asa.

Cat despre mine ce sa zic, acum ceva vreme abia mergeam de la baie la bucatarie, abia faceam fata la job, abia reuseam sa dorm cateva minute pe noapte si tot asa. Acum ce sa zic mi se pare ca in o luna jumatate care a trecut de la inceputul anului parca am trait un an. Timpul curge greu daca pana acum era invers si eram putin panicat ca trece viata pe langa mine. Am plecat din oras, am fost al munte, m-am dat cu telescaunul, m-am apucat de inot, am inceput sa practic calaria, incet incet incep sa ma bucur de viata chiar daca mai am si zile mai nasoale sau chestii care inca nu le fac. Incep sa ma educ singur in sens rational si pozitiv nu cum am fost pana acum. Cand cresti stramb un nr de ani revenirea nu se face peste noapte. Trebuie efort, munca, exercitiu, vointa si perseverenta.

[gabone77]

uneori ma vad nevoit sa mai scriu pe diverse forumuri. nu ma impinge nimeni in afara de constiinta mea ca sa spun si altora ca se poate. probabil nu sunt la capatul drumului, probabil nici nu exista asa ceva. nu exista cale catre fericire ci fericirea e calea spune un proverb asiatic. asa si cu situatia mea. nu pot sa zic am ajuns aici sau acolo, ci doar ca sunt pe un drum care de data asta e bun. pe parcursul sedintelor cu Gabi am invatat sa gandesc iar. mai departe a depins de mine. efortul, exercitiile, suisurile si coborasurile mi-au apartinut pt ca eu le traim si nu altcineva. si da au mai existat si zile nasoale, dar stiam ca sub un prag e foarte probabil sa nu mai cobor niciodata. stiam ca nu am cum sa ma duc atat de jos unde era intuneric pt ca acum aveam o solutie si anume gandirea mea. si de aici a disparut si frica. pe parcurs probabil iti dai jos toate foile precum o ceapa. si foarte probabil sa nu te mai intalnesti cu ele vreodata pt ca acum ai invatat sa gandesti altfel. in 4 luni de zile am facut atatea cat nu am facut in atatia ani de zile. am fost plecat la munte de cateva ori, am fost plecat la bulgari, prima mea iesire din tara, am inceput diverse proiecte personale, mi-am pus in ordine viata afectiva. si probabil, repet, sunt inca pe un drum care va aduce o viata din ce in ce mai buna si mai frumoasa. si toate astea doar in cateva luni. acum nu ma mai gandesc la viitor si la ziua de maien cu frica ci cu emotia faptului ca voi face altceva, cu curiozitatea sa vad ce imi va aduce o alta zi. lucrurile nu sunt simple, dar nici complicate si sub nicio forma iremediabil pierdute. totul depinde de noi, sa punem in aplicare si sa intelegem niste mecanisme care ne-au adus mult rau dar reversibile. succes si altora care vor sa isi schimbe viata si sa inceapa sa o traiasca indiferent de varsta. acum nu cred ca as mai putea spune cum am facut-o acum 4 luni cand am venit prima data la gabi ca sunt anxios sau depresiv sau agorafobic. poate mai am momente trecatoare de stari nasoale dar atata tot. si asta e o mare diferenta.

[gabone77]

revin cu noutati

adica vreau chiar sa scriu pt ca sincer daca la un moment dat nu mai gaseam solutii si iesiri acum vad ca viata iti ofera atatea posibilitati incat merita sa o traiesti din plin. cu bune si cu rele, pt ca nu exista o viata numai cu bune sau numai cu rele.

daca acum cateva luni nu eram in stare sa ies din casa si pt mine orice secunda era un cosmar acum lucrurile sunt radical schimbate.

incet incet dupa cum am mai povestit am largit cercul in care ma miscam, ce faceam, cum gandeam. trecerea a fost destul de lenta, uneori de neobservat.
acum o saptamana am facut pasul cel mai mare pt mine si anume de a pleca din tara cu avionul. la cum fusese viata mea dominata de agorafobie doar cineva care are sau a avut asa ceva poate intelege. si am plecat cu un zbor de 3 ore in orientul mijlociu. de acolo inca vreo alte cateva ore cu trenul. poate nu m-am simtit mereu bine dar am vazut ca cel mai rau ce e in mintea mea nu se intampla. si atunci lucrurile incep sa mearga, prinzi pofta de viata, prinzi curaj. sincer nu ma vedeam sa fac asa ceva vreodata. acum imi dau seama ca posibilitatile sunt nelimitate. mai ales ca si cu ajutorul lui Gabi Dinu am reusit sa schimb o gandire deficitara veche de 30 ani. si asta doar in cateva luni! acum nu mai stau nici cu parintii, sunt independent, gandesc altfel si viata pare asa frumoasa.

atat va mai zic: nu precupetiti nici un efort pt a va castiga sau recastiga o viata. pt ca merita orice secunda de dupa asta.

ps: un proverb de pe undeva: action conquers fear! (a actiona bate frica).
later edit: am uitat sa va spun ca au disparut si multe simpotime fizice: oboseala nejustificata, dureri de piept, etc