Este vorba despre distimie, o tulburare afectivă care se manifestă printr-o dispoziţie depresivă ce apare frecvent, în majoritatea zilelor şi în cea mai mare parte a zilei, timp de cel puţin doi ani. Ea debutează insidios, avansând încet şi sigur astfel că foarte curând nu mai reuşim să diferenţiem funcţionarea normală de cea perturbată. Din acest motiv simptomele trec deseori neobservate permiţând tulburării să se instaleze progresiv fără a căuta ajutor.
Pe lângă pierderea generalizată a plăcerii şi a interesului pentru diverse activitaţi, tabloul clinic al tulburării distimice este completat şi de alte elemente cum ar fi: oboseala, energie scazută, tulburări alimentare (apetit scăzut sau mâncat excesiv), scăderea calitaţii somnului (insomnii, treziri dese, hipersomnie), stimă scăzută de sine, tulburări de concentrare sau dificultăţi în luarea deciziilor, deznădejde, autocritică exagerată, retragere socială şi adesea sentimente de vinovăţie. Nici copiii nu sunt ocoliţi de distimie. Pe lângă apatie şi scăderea rezultatelor şcolare, adesea ei devin iritabili şi dificili.
În multe cazuri, dacă nu este identificată la timp, distimia poate evolua în tulburări afective mai coplicate. Identificarea ei este greu de realizat datorită afectării lente, treptate a funcţionarii normale, schimbările nefiind vizibile de la început. Cum ştim că suferim de distimie? Dacă vom compara starea actuală cu perioadele de viaţă din trecut, vom observa că nu mai avem aşa mulţi prieteni, că ne autoevaluam negativ, că au dispărut multe din activităţile noastre, că nu mai avem încredere în propriile resurse şi că ne implicăm mai puţin în asumarea unor sarcini. De aceea este important să ne evaluăm starea din când în când şi să fim atenţi la observaţiile celor din jur.
Ce poţi face dacă te regăseşti în acest tablou al distimiei? În primul rand poţi căuta ajutor. Simplul fapt că ai înţeles că ceva nu e în ordine este un pas spre vindecare ce te va determina să faci ceva pentru a schimba lucrurile. Este foarte important să înţelegem bine faptul că emoţiile pe care le trăim nu sunt cauzate de evenimentele de viaţă ci de gândurile noastre, mai precis de modul în care interpretăm aceste evenimente. De aceea, cheia schimbării stă în restructurarea acestor moduri de interpretare, astfel încât să reuşim să vedem şi să gândim lucrurile în mod raţional. Făcând astfel, simtomele distimiei se vor reduce considerabil fiind mai uşor să ne recăpătăm viaţa de dinainte.
Psiholog Simona Chiriluţă