Ce este o tulburare de personalitate?
Pentru a explica acest concept, voi incepe cu una din multele definitii ale acestei tulburari, insa cea mai acurata din punct de vedere al descrierii: „Ansamblu caracteristic şi persistent de trăsături, predominant cognitive, dispoziţionale şi relaţionale, ilustrate printr-un comportament care deviază în mod evident şi invalidant de la expectaţiile faţă de persoana respectivă şi de la normele grupului său social.”
Toate acestea inseamna ca la o persoana care ar putea fi diagnosticata cu tulburare de personalitate vom regasi anumite trasaturi, stari emotionale specifice si comportamente care sunt prezente o perioada indelungata, accentuate si de multe ori deviaza de la normele grupului social din care face parte.
E important de stiut ca atunci cand vorbim despre personalitate, vom lua in considerare in mare masura rolul evolutiei personale in conturarea tiparelor noastre de a gandi, a ne exprima afectiv si a ne comporta combinat cu anumite predispozitii genetice (ce tin de mostenirea genetica) precum si anumite comportamente sau modele de exprimare afectiva pe care le-am dobandit prin imitare, prin invatare directa sau prin experienta proprie.
Putem evidentia anumite trasaturi de personalitate atunci cand le evaluam in raport cu strategiile de a ne adapta la evenimentele de zi cu zi.
Se considera ca de cele mai multe ori, anumite comportamente pe care le observam la noi sau la ceilalti sunt „programate”. Ce inseamna asta? De obicei inseamna ca anumite comportamente le invatam sau le simtim instinctual ca fiind cele care ne asigura supravietuirea si/sau o consecinta asteptata si pozitiva intr-un anumit moment.
De cele mai multe ori, se considera ca o anumita imbinare a acestor predispozitii genetice, modele individuale de comportament si de manifestare a trairilor emotionale, care nasc anumite strategii specifice de adaptare la situatiile din viata noastra ne contureaza „personalitatea” si ne deosebesc de alti oameni. De exemplu, la copii sau la adolescenti timiditatea poate avea la baza o atitudine de tipul : „Este riscant sa ies in evidenta”, un prag scazut al frustrarii in situatii anxiogene si o motivatie pentru a ramane la distanta in situatii sociale. Aceste convingeri se pot fixa ca rezultat al repetarii unor experiente traumatice care par sa le confirme.
Cu toate influentele puternice ale predispozitiei genetice si ale influentelor mediului, unii indivizi reusesc sa isi schimbe comportamentul si sa modifice atitudinile si convingerile subdiacente, care in sine sunt irationale si disfunctionale pentru calitatea vietii noastre.
Nu toti copii cu timiditate devin adulti cu timiditate. Influenta oamenilor cheie si experientele semnificative pentru cultivarea comportamentului mai asertiv, de exemplu, pot conduce o persoana cu timiditate spre sociabilitate mai crescuta.
Cum se dezvolta o tulburare de personalitate?
Pana acum am discutat despre cum se formeaza si cum arata anumite trasaturi si modele de comportament si credinte al anumitor persoane in anumite situatii specifice. O persoana poate ajunge intr-un grup de necunoscuti si ar putea sa existe in mintea acestuia 3 scenarii posibile: 1. Isi va spune „ O sa par prost.” si va sta retras; 2. isi va spune: „Pot sa-i distrez” si va fi extrem de sociabil si 3. Isi va spune: „ Nu sunt prietenosi si vor incerca sa ma manipuleze” si aceasta persoana va sta in garda.
Acestea sunt doar cateva dintre anumite ganduri automate care pot interveni in mintea unor oameni cu structuri si tipare de comportament diferite. Cand raspunsurile diferite sunt caracteristice pentru indivizi, acestea reflecta structuri importante, reprezentate de convingerile lor de baza (sau in ceea se psihologii numesc „scheme”). In cazurile de mai sus, convingerile de baza ar fi: „Sunt vulnerabil pentru ca ma simt ca un idiot in situatii noi”. „Eu sunt amuzant pentru toata lumea” si „Sunt vulnerabil, pentru ca oamenii sunt neprietenosi”.
Variatiuni de acest tip exista la toate persoanele si sunt acele particularitati care dau personalitatii lor o culoare distincta.
Acest tip de convingeri si comportamente derivate sunt mult mai pronuntate in tulburarile de personalitate; in exemplele de mai sus, ele caracterizeaza tulburarile de personalitate evitanta, histrionica respectiv paranoida.
Persoanele cu tulburari de personalitate au acelasi tip de comportament repetitiv in mai multe situatii decat alti oameni. Schemele dezadaptative tipice in tulburarile de personalitate sunt activate in mai multe situatii, poate chiar in toate situatiile, au un caracter compulsiv (nu ne putem abtine sa nu ne comportam in acel mod) si sunt mai greu de controlat sau de modificat decat corespondentele lor la alte personae. Orice situatie care va avea legatura cu continutul convingerilor sau schemelor lor deazadaptative le va activa cu precadere pe aceastea: adica acele persoane vor avea ca prim mod de reactie respectivul comportament disfunctional sau dezadaptativ, in detrimentul altor comportamente care poate ar fi mai mult adaptabile.
In cea mai mare parte aceste tipare sunt auto-protectoare, ele aparand multe din scopurile importante ale acestor persoane. Pe scurt, atitudinile, convingerile si comportamentele lor disfunctionale sunt suprageneralizate, inflexibile, imperative si rezistente la schimbare.
Daca pornim de la ideea ca tiparele de personalitate ale oamenilor cu tulburari de personalitate deviaza de la tiparele celorlalati, sigur ca apare intrebarea, cum apar aceste scheme si convingeri, pe scurt, aceste tipare?
Raspunsul sta in interactiunea dintre mediu/ educatie.
Indivizii cu o sensibilitate puternica la respingere, abandon sau opozitie etc pot dezvolta spaime intense si convingeri privind semnificatia catastrofica a evenimentelor de genul acesta. O persoana predispusa sa reactioneze exagerat la respingerile banale din copilarie, de exemplu, poate dezvolta o imagine negativa despre sine : „Sunt antipatic”. Aceasta imagine se poate accentua daca respingerea este deosebit de puternica, daca intervine intr-un moment vulnerabil sau daca este repetata. Prin repetitie, convingerea disfunctionala se structureaza.
Cum sunt impartite tulburarile de personalitate?
In practica clinica, tulburarile de personalitate sunt impartite in trei sectiuni separate, in functie de caracteristicile specifice ale schemelor disfunctionale din tulburarile de personalitate.
Acestea sunt:
A: in aceasta categorie intra persoanele cu trasaturi de personalitate care pot fi considerate bizare sau excentrice. Aici intra tulburarile de personalitate schizoida, schizotipala si paranoida.
B. In aceasta categorie sunt incluse acele tulburari de personalitate care au ca si caracteristici dramatismul, teatralismul si instabilitatea emotionala. Aici vom regasi tulburare de personalitate borderline, narcisista, histrionica si antisociala.
C. A treia categorie contine tulburarile care au ca numitor comun anumite trasaturi anxioase, tematoare. In aceasta sectiune regasim tulburare de personalitate evitanta, dependenta, obsesiv compulsiva si pasiv agresiva.
E important de mentionat si de stiut ca de multe ori, in practica clinica vom regasi cu mai multa precadere persoane care manifesta anumite trasaturi mai accentuate de personalitate dintr-o categorie, mai degraba decat o tulburare de personalitate clara.
Se poate face ceva?
Sigur ca se poate face ceva. In ultimii ani au inceput sa se faca extrem de multe studii si cercetari care au ca tema principala tehnicile cele mai bune prin care putem aborda o persoana cu trasaturi accentuate sau cu tulburare de personalitate.
E important de mentionat faptul ca de obicei persoanele cu tulburari de personalitate sau cu trasaturi accentuate de personalitate nu se adreseaza unui specialist pentru acest lucru, ci vor apela un psiholog in momentul in care schemele si convingerile lor disfunctionale vor ajunge sa le cauzeze stari de depresie sau de anxietate puternice sau atunci cand comportamentele lor ajung sa le afecteze in mod considerabil negativ viata lor sau a celor din jurul lor.
Avand in vedere ca in spatele comportamentelor si ale trairilor afective pe care le observam la aceste persoane sta un set de convingeri si scheme dezadaptative si disfunctionale, psihoterapia cognitiv comportamentala s-a dovedit a fi printre cele mai eficiente forme de interventie in acest tip de tulburari.
Impreuna cu un psihoterapeut, persoanele cu tulburari de personalitate vor afla ce se intampla in mintea lor atunci cand comportamentele sau emotiile lor devin disfunctionale si le afecteaza viata si, pe langa asta, vor invata tehnici astfel incat incet incet sa isi schimbe modul de a gandi si de a vedea si interpreta situatiile din viata lor, astfel incat sa inceapa sa „rupa” schemele si convingerile dezadaptative si sa isi insuseasca un mod de a gandi mai adaptativ si din care sa rezulte comportamente si emotii adaptative.
Asa ca, daca observati la dvs. sau la apropiatii dvs. anumite trasaturi, comportamente care ies din tiparul obisnuit si care, foarte important, va afecteaza dvs sau lor in mod negativ viata, nu ezitati in a le recomanda sa apeleze la un specialist.
Dincolo de potentiala etichetare ca „o persoana ciudata sau mai excentrica” e important ca persoanele cu aceste trasaturi sa fie asistate in schimbarea schemelor lor, daca acestea le afecteaza negativa viata, astfel incat sa reuseasca sa se bucure de o calitate mai buna a vietii lor de zi cu zi.
Mult succes!
Psihoterapeut Irina Paraschiv
*Referinte:
Beck, A., Freeman, A., Davis, D., & colaboratorii, Terapia cognitiva a tulburarilor de personalitate, Editura ASCR, Cluj Napoca, 2011
Manual de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale