Un divort poate fi foarte traumatizant pentru oricine, aici nu conteaza ca esti un barbat puternic sau o femeie tare, aici nu conteaza cat de tare sau de slab esti, deoarece o astfel de separare implica un consum psihic enorm din partea oricui trece prin asa ceva. Nu este usor sa te „desprinzi” de partenerul tau, cu care ai impartit ceva ce nimeni nu iti va mai putea da inapoi vreodata, si anume: TIMPUL. Cand intri intr-o casnicie o faci cu gandul ca va fi vesnica si iubirea poate suporta orice, insa oare este acesta un argument cand partenerul: insala, devine violent, ne insulta, nu mai avem nici un subiect de comunicare, nu mai impartim acelasi pat, nu mai suntem fericiti, suntem mai mult singuri, devenim niste „robotei” prinsi in rutina de zi cu zi si uitam de fericire, uitam sa mai radem si avem parte numai de suferinta? In cazul exemplelor de mai sus mai putem discuta de iubire sau de iertare?! Sigur, fiecare in parte are propriul mecanism de aparare pentru a face fata la o astfel de trauma.
Se mai poate intampla intr-o casnicie ca cei doi parteneri sa nu faca nimic gresit sau sa nu greseasca in nici un fel, doar sa uite cum sa mai comunice unul cu altul, iar acesta este un caz fericit care se poate rezolva cu ajutor de specialitate, si anume cu ajutor psihologic. Cea mai buna recomandare ar fi ca actiunea divortului sa fie un ultim resort al celor doi parteneri, iar dupa ce acestia au apelat la toate variantele, ultima fiind divortul, este bine sa apeleze la psiholog pentru a nu adanci si mai mult posibilele traume care pot aparea dupa actiunea in sine. Trebuie spus ca de cele mai multe ori problemele personale ale partenerului de viata sunt „camuflate” si bine ascunse. Putem vorbi chiar de o stare latenta in care ele stau si asteapta sa iasa la iveala, iar cand o fac pot aparea ca o problema de cuplu pe care o vor prezenta ambii parteneri.
Cele mai recente studii au aratat ca divortul face parte din topul factorilor stresori cu care se poate confrunta un individ de-a lungul vieții, deoarece cei doi protagonisti trebuie sa se adapteze destul de repede la un nou stil de viata si in acelasi timp sa fie pregatiti si pentru schimbarile care vor aparea atat la ei, cat si la copiii lor, care vor fi nevoiti sa inteleaga motivele pentru care se despart parintii lor, lucru ce poate fi foarte greu de facut pentru un copil.
Din păcate, din cauza suferintei produse si a impactului pe care il are asupra lor, partenerii pot uita de existenta copiilor si de faptul ca la fel pot suferi si acestia. Astfel se poate ajunge ca parintii sa dea dovada intr-un mod inconstient de o doza mare de egoism si sa inceapa un asa zis joc meschin de manipulare a copilului, fie pentru a se asigura ca acesta iubeste mai mult pe unul dintre ei, fie din orgoliu, pentru a-l rani pe celalalt partener, iar copilul devine o „marioneta” intr-un joc din care el nu o sa mai stie cum sa iasa si pe termen lung poate provoca traume serioase, iar parintii nu vor face altceva decat sa isi verse propria furie pe singura persoana care nu are nici o vina si anume copilul. Din pacate acest joc manipulator al parintilor nu subliniaza altceva decat propria lor imaturitate emotionala. Bineinteles ca pot fi si efecte traumatizante care pot aparea in functie de psihicul fiecaruia, de la cateva zile pana la ani, in unele situatii, iar consecintele imediat aferente pot fi de exemplu: tulburari de concentrare a atentiei, depresia, ganduri negative, anxietate, tulburari psihosomatice. In acest cerc vicios bineinteles ca poate intra si copilul. Cu alte cuvinte, exista situatii in care aceasta tensiune majora pe care o prezinta parintii sa fie preluata si de catre copil si acesta sa inceapa sa manifeste tot felul de tulburari cum ar fi: tulburari fobice, atacuri de panica, tulburari de alimentatie, depresie, tulburari psihosomatice si somatoforme (insomnia, hipersomnia, migrene, cosmaruri, voma psihogena, astm bronsic, ticuri, gastrita, ulcer, probleme dermatologice).
Daca cei doi parteneri ajung la concluzia ca nu mai pot trai impreuna este foarte important sa depuna un minim de effort și, chiar daca au divortat, sa invete sa comunice eficient pentru a nu supune copilul unei presiuni foarte ridicate. In astfel de cazuri este foarte important sa se apeleze la ajutorul unui psiholog, pentru a-i explica copilului ca nu divorteaza „mama de tata”, ci de fapt divorteaza „sotul de sotie”. Fara o astfel de explicație, care ar fi bine sa vina din partea celor doi parteneri, copilul poate deduce ca de fapt el este abandonat, parasit si ca nu este iubit si poate crede ca nici nu a fost iubit vreodata. Asa cum pentru un parinte este important sa inteleaga logica divortului, la fel este si pentru copil.
Bineinteles aceasta logica nu tine doar de partea exterioara, ci tine mai mult de simbolistica interioara a fiecaruia. Actul separarii nu este unul haotic, el tine de o sumedenie de procese psihologice interioare. Simbolic vorbind, partenerul inseamna intotdeauna ceva, o proiectie, un mod de a fi, deoarece daca nu inseamna nimic, nu se mai ajungea la casnicie. Daca observam cu atenție partenerul care vrea sa paraseasca relatia de cuplu, vom observa ca exista un anumit sablon de abandon, cu alte cuvinte partenerul care vrea sa iasa din relatie va incepe sa fie: mult mai putin interesat de a se lansa intr-o conversatie cu celalalt partener, deoarece oricum nu il mai intereseaza parerea lui, este mai rece, mai distant, mai iritabil.
Divortul, ca orice proces traumatizant, parcurge anumite etape, si anume: 1) Negarea (nu putem accepta ca este adevarat, nu vrem sa credem ceea ce ni se intampla); 2) Furia (ne razbunam pe cei de langa noi pentru ce ni se intampla noua, bineinteles intr-un mod inconstient); 3) Targuiala, este tot o faza a disperarii si recurgem la ea cand am trecut de „furie” si spunem: „Ce as mai vrea sa mai incercam macar o data ca sa vedem cum vom fi urmatoarele 3 luni”; 4) Depresia, apare atunci cand am pierdut orice urma de speranta si aceasta se instaleza incet, dar sigur; 5) Acceptarea, cand nu mai ramane nici o alta varianta, recurgem la acceptare si incercam sa mergem mai departe.
Un divort poate fi foarte greu, nu doar pentru partenerii implicati direct, ci si pentru prieteni si familie. Tocmai din acest motiv este foarte important sa apelam la ajutorul de specialitate al profesionistilor, pentru a ne face tranzitia mai usoara, la o „noua viata” si ultimul lucru, foarte important, sa nu uitam ca nu este rusinos sa ceri ajutorul si nici sa primesti ajutor; este rusinos sa ai nevoie de ajutor si tu sa te prefaci ca nu ai nevoie de nimeni.
Apelează la ajutor pentru a-ti putea redobandi echilibrul psihic si emotional, pentru a te putea adapta cat mai bine noii posturi și pentru a te putea bucura din nou de viața! Daca nu poți ajunge la cabinetul nostru, te așteptam pe www.gandestesanatos.ro! Sedintele se mai pot tine și pe Skype sau Yahoo Messenger cu voce. Acestea durează 50 de minute, iar continutul lor este identic cu cel al sedintelor de la cabinet.
Inregistreaza-te acum!
Psiholog Andreea Neacsu