Deoarece nevoile lor de baza pentru afectiune, alinare si stimulare nu au fost satisfacute, acesti copii nu au invatat cum sa realizeze un atasament plin de afectiune cu alti oameni. Ei nu pot primi sau oferi afectiune, pentru ca nu stiu cum.
Tulburarea de atasament se divide in doua tipuri:
•Tipul inhibat: se dezvolta atunci cand copilul nu primeste deloc afectiune si dezvolta evitarea in a forma relatii si atasament cu aproape orice persoana
•Tipul dezinhibat: se dezvolta atunci cand copilul primeste afectiune nepotrivita si superficiala, iar acest fapt poate conduce la psihopatologie in perioada adulta
Cum se manifesta?
Pentru a observa manifestarea tulburarii de atasament, e necesara observatia in interacţiunea copilului cu părintele sau ingrijitorul sau. In cadrul interactiunii se pot remarca o serie de comportamente, dupa cum urmeaza:
•Copilul se opune afectiunii
•Doreste sa obtina controlul oricarei situatii, iar daca nu se-ntampla asta, devine furios
•Contactul vizual cu persoana de referinta este redus
•Refuza contactul fizic
•Inconstanta in explorarea mediului
•Se lasa consolat de persoane straine
•Cauta si evita contactul cu persoana de referinta
•Stie sa manipuleze
•Are relatii slabe cu cei de varsta lui, preferand compania celor mai mari.
•Face mici furturi sau minte si nu da inapoi nici daca e prins
•Nu are remuscari
•Are comportament distructiv
•Nu-si poate controla impulsurile
•E foarte vigilent, chiar hiperactiv
•Poate avea probleme de limbaj
•Are cerinte extrem de insistente si cateodata nepotrivite, care sunt dovada manifesta a nevoii de iubire
•Poate manifesta probleme de alimentatie (poate manca prea mult sau prea putin sau poate ascunde mancarea).
De ce apare?
Debutul tulburarii de atasament apare de regula in primii ani de viata (pana la varsta de 5 ani), atunci cand se dezvolta atasamentul si copilul invata sa ceara de la parinti sau ingrijitori satisfacerea nevoilor de baza.
Atasamentul e o faza obligatorie in procesul de invatare, iar daca acesta nu se realizeaza corespunzator, se dezvolta anomalii comportamentale, care vor urmari individul pe tot parcursul vietii sale.
Prin urmare, lipsa securitatii, lipsa persoanei de referinta, a unui mediu stimulator ori inconsecventa acestora sau oscilatiile de intensitate, creeaza un haos in interpretarile copilului si poate duce la comportamente evitante sau ambivalente, nesiguranta, agresivitate, dependenta sau anxietate care vor sta la baza dezvoltarii personalitatii sale. Din acest motiv, s-a observat ca tulburarea de atasament apare mai ales la copii institutionalizati sau cu parinti care au la randul lor au probleme emotionale.
Ce pot sa fac?
Tulburarea de atasament se dezvolta in decursul vietii si preia forme diferite, in functie de tipul de atasament si de alti factori care intervin pe parcurs. De aceea, este foarte importanta si benefica o interventie timpurie psihiatrica si psihoterapeutica.
In caz contrar, se pot dezvolta elemente din tulburarea de tip borderline, antisocial, histrionic, narcisic, dependent, obsesiv-compulsiv sau chiar structurarea dizarmonica a personalitatii.
Daca ati depistat caracteristicile acestei tulburari si considerati ca va apartin dumneavoastra sau unor persoane apropiate, nu intarziati sa consultati un specialist.
Un diagnostic realizat la timp, este foarte important atat in interventie cat si in preventie.
Prinde curaj si apeleaza cu incredere la un psiholog!
Psihoterapeut Alice Mărăşescu
0735.88.41.05
alice.marasescu@psihosolutii.ro