Le este greu sa-si planifice dinainte munca sau joaca, fapt ce are drept consecinta o activitate neglijenta la scoala si senzatii de intensa frustrare in joaca si in cercul prietenilor, neputându-se supune regulilor unui joc.
Problema mentinerii atenţiei poate fi destul de serioasa si afecteaza circa 70% din micutii cu hiperactivitate. Acestora le este foarte greu sa se concentreze asupra oricarei teme de scoală suficient pentru a o lucra bine. Ei isi lasa temele pentru ultimul moment si in general realizeaza in scoala mai putin decat ar fi normal la gradul lor de inteligenta.
Mai mult, o parte dintre copii devin atat de sensibili la orice critica, incât li se pare ca au mereu dreptate si se vor incapatana sa-si argumenteze pozitia in orice problema oricat de minora.
Nu trebuie sa ne invinuim pentru ca avem un copil hiperactiv. Cei din jurul nostru reusesc uneori sa-i faca pe parinti sa se simta depasiti de situatie si vinovati atunci cand copiii lor nu se comporta conform asteptarilor. Unele critici, usor deghizate, ranesc deseori adanc, deoarece sentimentul de a fi o mama sau un tata necorespunzător este impartasit de multi parinti ai căror copii hiperactivi nu se adapteaza unor principii educative de baza, care asupra celorlalti copii au efect. O astfel de autoinvinovatire este neindreptatita, deoarece nicio persoana din afara nu poate intelege dimensiunea greutatilor cauzate de unii din acesti copii. Parintii trebuie sa aiba taria sa afirme de fata cu ei si fata de ceilalti ca fac tot ce le sta in putere ca sa-si ajute copilul.
Posibile cauze ale hiperactivitatii
Anxietate; plictiseala; depresie; tulburări emoţionale; tulburari tiroidiene.
Mediu familial conflictual; etapa pubertatii; ADHD (deficit de atentie asociat cu hiperactivitate); deficultati de invatare; deficit de vedere sau auz, etc.
Interventia psihoterapeutica
Cele mai multe forme de psihoterapie a copilului si adolescentului cu hiperactivitate se bazeaza pe metode nonverbale si nondirective, cum ar fi terapia prin joc sau art-terapia.
Psihoterapia cognitiv-comportamentala pentru copii presupune manipularea raspunsurilor comportamentale, adica: modelingul, repetitia secventiala si trainingul abilitatilor.
Toate tehnicile cognitive sunt aplicate cu scopul de a influenta gandirea. Aceste tehnici identifica, testeaza realitatea si corecteaza conceptiile distorsionate si schemele (credinte disfunctionale) care insotesc aceste cognitii.
Prin reevaluarea si corectarea gandirii invata sa-si stapanesca problemele si situatiile.
Pentru a reusi este nevoie de ajutorul fiecarei persoane din mediul copilului cu hiperactivitate. Acesta include familia, profesorii, colegii, prietenii. Toti acestia pot fi utili daca inţeleg natura comportamentului copilului care manifesta hiperactivism.
Alte recomandari:
Puteti incerca sa-l calmati prin diverse modalitati: tehnica respiratiei profunde (inspiram pe nas, expiram pe gură), ii faceti un mic masaj sau o baie cu spumă pentru a-l detensiona de stresul de peste zi.
Unele studii releva importanta deosebita pe care o are alimentatia sanatoasa in cazul copilului hiperactiv. Este recomandabila evitarea exceselor atat in privinta dulciurilor, sucurilor, produselor fast-food, cat si a alimentelor cu un continut semnificativ de coloranţi si aditivi.
Foarte important este sa recompensati comportamentele din afara sferei hiperactivitatii si sa le sanctionati usor pe cele din sfera hiperactivitatii, si intr-un caz si in celalalt insotindu-le de explicatii corespunzatoare nivelului de intelegere al copilului.
Va doresc multa empatie si perseverenta in relationarea cu copiii hiperactivi!
Psihoterapeut Roxana Pătraşcu
roxana.patrascu@psihosolutii.ro