Acceptarea poate fi un pas esențial în procesul de vindecare și dezvoltare personală. A accepta o situație sau o stare nu înseamnă să fii de acord cu ea, să rămâi într-o situație neplăcută sau să te definești prin ceea ce ți se întâmplă. În psihoterapie, acceptarea poate însemna recunoașterea realității existente și folosirea ei ca punct de plecare pentru schimbare. Uneori, tocmai acceptarea realității de la care pornești îți permite să identifici mai clar direcția în care vrei să mergi.
De ce poate începe schimbarea prin acceptare?
Orice proces de dezvoltare personală sau vindecare începe cu un pas care multora li se pare foarte greu, uneori chiar imposibil.
Schimbarea, în mod paradoxal, poate începe prin acceptare.
Imaginează-ți că ești în fața casei tale și că ai nevoie să mergi la o adresă necunoscută.
Dacă introduci adresa pe GPS, va fi semnalată adresa pe care o cauți, apoi va fi semnalată poziția ta și, pe baza acestor două puncte, se va trasa ruta.
Nu am cum să creez un traseu eficient dacă nu accept punctul de plecare.
Același principiu poate fi aplicat și în procesul de vindecare. Dacă nu recunoști realitatea de la care pornești, îți poate fi dificil să stabilești o direcție clară către schimbarea pe care ți-o dorești.
Acceptarea în procesul de vindecare
Tot astfel, nu am cum să încep un proces eficient de vindecare dacă nu accept că mă confrunt cu o stare de anxietate sau cu o stare de panică, de depresie sau că am suferit o traumă.
A recunoaște că treci printr-o anumită stare nu înseamnă că îți dorești ca lucrurile să rămână așa. Înseamnă să identifici punctul din care pornești.
Fără această recunoaștere, poate deveni dificil să înțelegi ce ai de schimbat și ce poți face pentru a te îndrepta într-o direcție mai bună.
De ce ne este atât de greu să acceptăm?
Ne este foarte greu să practicăm acceptarea deplină și necondiționată a stărilor noastre din cauza modului în care noi percepem și ne gândim la acceptare.
Uneori, putem confunda acceptarea cu resemnarea sau cu renunțarea la ideea că lucrurile se pot schimba. Din acest motiv, este important să înțelegem ce înseamnă acceptarea și, la fel de important, ce nu înseamnă ea.
Ce nu este acceptarea?
Acceptarea nu înseamnă să fii de acord cu anumite situații, cu o stare sau cu un fapt care s-a întâmplat.
Poți accepta faptul că o anumită situație există fără să fii de acord cu ea și fără să consideri că este corectă sau că trebuie să rămână neschimbată.
De asemenea, acceptarea nu înseamnă să rămâi într-o situație sau într-o stare neplăcută.
Dacă există lucruri pe care le poți schimba, acceptarea realității de la care pornești nu te împiedică să acționezi.
Acceptarea nu înseamnă nici să te definești pe tine însuți, să te etichetezi în funcție de faptul pe care l-ai acceptat.
Ce înseamnă acceptarea în psihoterapie?
A accepta, în sensul pe care îl folosim în psihoterapie, înseamnă să recunoști o realitate existentă, o stare de fapt, ca punct de plecare.
Este o diferență importantă între a spune „accept că aceasta este situația în care mă aflu” și „aceasta este situația în care trebuie să rămân”. Prima afirmație recunoaște realitatea prezentă. Cea de-a doua presupune că nu mai există posibilitatea schimbării.
Ce poți face atunci când situația se poate schimba?
Dacă situația se poate schimba, poți face tot ce ține de tine ca să o schimbi.
Acceptarea nu exclude acțiunea. Din contră, recunoașterea punctului de plecare îți poate permite să vezi mai clar ce poți face în continuare.
La fel ca în cazul GPS-ului, pentru a găsi o rută ai nevoie să știi unde te afli. Abia apoi poți stabili direcția către destinație.
Ce faci atunci când situația nu poate fi schimbată?
Dacă situația nu se poate modifica pentru că este un eveniment din trecut sau este ceva ce nu se află în puterea ta, provocarea atunci este, într-adevăr, să schimbi atitudinea ta față de aspectul care te supără.
Nu putem schimba ceea ce s-a întâmplat deja și nici nu avem control asupra tuturor lucrurilor care se întâmplă în jurul nostru. În astfel de situații, acceptarea poate deveni punctul de la care începem să lucrăm asupra felului în care ne raportăm la ceea ce nu putem modifica.
Acceptarea nu înseamnă resemnare
Este important să facem diferența dintre acceptare și resemnare.
Acceptarea nu este ultimul pas, resemnarea, depunerea armelor. Realizată într-un mod înțelept, acceptarea poate fi primul pas către starea de bine.
Atunci când recunoști realitatea de la care pornești, poți începe să te gândești la ceea ce se poate schimba și la ceea ce nu se află în puterea ta.
Acceptarea poate fi începutul schimbării
Uneori, cel mai dificil pas nu este să faci o schimbare, ci să recunoști cu sinceritate unde te afli în acest moment.
Acceptarea nu înseamnă să renunți la dorința de a te simți mai bine. Nu înseamnă să fii de acord cu ceea ce te doare și nici să rămâi într-o situație care poate fi schimbată.
Înseamnă să privești realitatea așa cum este, să o recunoști ca punct de plecare și apoi să vezi care este direcția în care poți merge.
Uneori, acesta poate fi primul pas către starea de bine.
Fă primul pas către o stare de bine
Nu trebuie să treci singur prin anxietate, atacuri de panică, depresie, tulburare obsesiv-compulsivă (TOC), anxietate socială sau alte dificultăți emoționale. Primul pas este să înțelegi ce ți se întâmplă și să ai acces la informații corecte și la sprijinul unui psiholog.
Dacă nu poți ajunge la cabinetele noastre din București sau Cluj, poți beneficia de psihoterapie online, de oriunde te-ai afla, prin intermediul platformei Gândește Sănătos.
Poți beneficia de psihoterapie online descărcând aplicația GândeșteSănătos din AppStore și GooglePlay. Dacă dorești și interacțiune cu un psiholog te poți înregistra gratuit pe www.gandestesanatos.ro.
Psihoterapeut Sandra Voicu
0729.007.831