Simptomele care apar în aceste circumstanţe sunt: nelinişte, palpitaţii, ame¬ţeli, transpiraţii, uscăciunea gurii, nod în gît etc. şi sînt determinate de hormonii de stres, în principal de adrenalină.
Anxietatea duce, de regula, la o evitare repetata a unei diversitati de situatii, astfel ca, persoanele cu agorafobie, evita sa ramana singure in afara casei, sa se duca la cumparaturi, sa calatoreasca cu autobuzul, trenul sau avionul, sa traverseze spatii deschise, poduri, pasaje sau tuneluri.
Agorafobia este considerata de specialisti ca fiind cea mai raspandita si invalidanta fobie, intrucat interfera cu functionalitatea in societate, prin evitare ajungand sa fie deteriorate capacitatea de a se deplasa la serviciu sau de a-si indeplini responsabilitatile casnice. De cele mai multe ori, persoana evită situaţiile sociale şi ajunge sa se izoleze, sau, în alte cazuri devine dependenta de prezenţa unei persoane apropiate (de regulă un membru al familiei) care e nevoita să o însoţească ori de câte ori iese din casă.
Stilul de viaţă restrictiv, dependenţa de ceilalţi, neajutorarea şi nesiguranţa conduc la afectarea stimei de sine, agorafobia fiind însoţită adesea şi de depresie.
Fobia se instaleaza treptat ca urmare a repetarii unor experiente mai mult sau mai putin anxiogene sau prin intermediul invatarii sociale. Uneori aceasta conditionare se instaleaza in perioade de stres si in stari de supraactivare cand reactiile de teama se invata foarte repede.
In situatia in care ati observat simptome similare celor descrise mai sus, apelati la specialist pentru evaluare si tratament. Terapia cognitiv-comportametala s-a dovedit a fi eficienta in tratarea agorafobiei si prezinta avantaje pe termen lung prin reducerea vulnerabilitatii si dezvoltarea abilitatilor de a face fata situatiilor problematice.
Psihoterapeut Alina Tronaru
0735.884.106
alina.tronaru@psihosolutii.ro