Anxietatea pe care multe dintre aceste persoane o simt – insotita de stari de ingrijorare foarte mari atunci cand au de tinut prezentari in fata sefior, colegilor sau partenerilor, dificultati in a adormi, lipsa poftei de mancare uneori, preocupare excesiva pentru a face sarcinile perfect – se numeste in termeni psihologici anxietate de performanta. Puteti citi mai multe despre acest tip de anxietate aici.
Determinantul principal al acesteia este o modalitate de a vedea situatia in termeni absolutisti: trebuie neaparat ca eu sa nu fac nicio greseala si sa fac toate lucrurile cat mai bine, perfect daca se poate, si sa castig simpatia cator mai multi oameni. Acest mod de a gandi este ceea ce numim “trebuie neaparat absolutist”. O astfel de credinta va pune foarte multa presiune pe cel care o are, fiind in acelasi timp, paradoxal, nu o credinta care impulsioneaza la cat mai multa eficienta, ci mai degraba duce la suprasolicitare, emotii negative, dificultati de realationare si poate chiar deteriorarea relatiilor cu cei apropiati.
Cea mai mare reticenta pe care o intampin la persoanele cu care lucrez pe aceasta problema este: “Dar daca renunt la acest trebuie neaparat, ma voi lasa in voia sortii si nu voi mai avea niciun fel de rezultat…”
Aceasta este o credinta comuna pe care lucram in sedinte. E important de notat aici diferenta intre un “trebuie neaparat absolutist” disfunctional – care duce la consecinte negative asupra performantei, si un “trebuie” functional – care are darul de impulsiona productiv persoanele sa isi faca treaba cat mai bine, cu rezultate cat mai bune pe termen lung.
Diferenta majora intre cele doua modalitati de a gandi sta atat in consecintele pe care le au, cat si in ce se intampla daca “obiectivul “ setat cu “trebuie“ nu se realizeaza.
Trebuie neaparat disfunctional se insoteste de multe ori de catastrofarea situatiei esuate, auto-etichetarare negativa, suprageneralizare si emotii de depresie, anxietate poate chiar panica. De exemplu, gandul “trebuie neaparat ca prezentarea pe care o voi sustine sa iasa perfect, sa nu ma balbai, sa nu fac vreo greseala, caci daca se va intampla asta ar fi insuportabil, ar insemna ca eu sunt o/un incapabil(a) si ca toti ceilalti ma vor crede asa” – este un exemplu clasic de trebuie neaparat disfunctional – cel mai probabil un astfel de gand se va insoti de o stare foarte accentuata de anxietate, poate chiar panica in zilele dinainte de prezentare, transpiratia palmelor etc. Cu siguranta ca un astfel de gand nu va va impulsiona, ci mai degraba va pune o presiune mult prea mare si nemeritata pe umerii dvs.
Pe de alta parte, gandul “mi-ar placea si fac tot ce tine de mine ca prezentarea mea sa iasa bine. Mi-as dori sa nu ma balbai si sa nu fac greseli, iar prezentarea sa iasa bine si sa primesc aprecieri. Chiar daca ceva nu merge asa cum mi-as dori eu, atunci asta nu inseamna ca toti ceilalti ma vor crede incapabil/a si nici ca eu sunt incapabil/a. E omeneste sa gresesti, iar important e sa stiu ca majoritatea lucrurilor sunt reparabile, iar ca un comportament negativ nu imi anuleaza toate celelalte caracteristici si comportamente pozitive din trecut”.
Esential de retinut este faptul ca o gandire inflexibila si absolutista nu va functiona niciodata ca un impuls in a avea o performanta desosebita – e ca si cum ati face mereu sarcinile cu un pericol extrem de mare si serios deasupra capului – ati reusi sa aveti performanta daca cineva v-ar spune ca vi se va intampla ceva fundamental rau daca esuati? Cel mai probabil ca nu.
Pe de alta parte, o abordare ceva mai flexibila va ajuta la o mai buna concentrare, la relatii interpersonale eficiente si la pastrarea unui ritm de munca adecvat.
Daca va confruntati cu astfel de emotii negative la locul de munca si va identificati in cele descrise mai sus intrebati-va in primul rand cat de realiste sunt cerintele dvs? Nu cumva pun o presiune foarte mare? Cat de mult va ajuta? Cereti ajutor – caci pe termen lung o astfel de stare si astfel de cerinte vor ajuge sa se manifeste ca niste conscinte negative atat asupra performantei la locul de munca, dar si asupra calitatii vietii de zi cu zi.
Cateva sedinte de psihoterapie cognitiv comportamentala va vor ajuta sa obtineti un mod de gandire ceva mai realist si mai flexibil care sa va ajute in performanta de zi cu zi, dar fara consecintele negative mentionate.
Mult succes!
Psihoterapeut Irina Paraschiv