Copilul de vârstă preşcolară se află într-o perioadă de învăţare intensivă. Învăţarea comportamentelor adecvate este un proces de durată care necesită mult exerciţiu şi multe încurajări. În orice proces de învăţare, greşelile sunt tot mai frecvente la început şi scad pe măsură ce copilul exersează abilitatea sau comportamentul respectiv. De exemplu atunci când învăţăm să mergem pe bicicletă la început vom cădea de mai multe ori dar pe măsură ce vom exersa, căzăturile vor fi din ce în ce mai rare. Pentru a învăţa o abilitate, un copil are nevoie de multe repetări şi exerciţii până la momentul în care ajunge să aibă o performanţã optimã. În plus e nevoie ca el să ştie ce a reuşit să facă optim până în acel moment şi ce mai are de învăţat. Dacă îi spunem ce NU a făcut bine sau ce a greşit, nu facem decât să îi provocãm o reacţie emoţională negativă care de cele mai multe ori, blochează performanţa şi fac foarte dificilă reintrarea în sarcina de învăţare. Oamenilor le este mult mai dificil să înveţe atunci când simt disconfort decât atunci când trăiesc o emoţie pozitivă, de confort. Emoţiile pozitive sunt un context foarte bun de a învăţa o sarcină sau un comportament pentru că astfel învăţarea este asociatã cu o emoţie pozitivă.
Ce spun studiile?
Cercetările recente în neuroştinţe arată că până la 12 ani copiii învaţă diferit faţă de cei mai mari (peste 12 ani). Diferenţa rezultă din mecanismele cerebrale implicate în procesarea feedbackului pe care aceştia îl primesc pentru performanţele pe care le obţin sau pentru modul în care se comportă.
Studiile au arătat că feedback-ul pozitiv (ex. lauda) este mult mai eficient la copiii mici (sub 12 ani) decât critica. Performanţa copiilor sub 12 ani se îmbunătăţeşte considerabil când primesc un mesaj pozitiv pentru ceea ce au făcut (li se spune ce au făcut bine) şi scade când li se scoate în evidenţă ce nu au făcut bine. În cazul copiilor de 12 ani şi mai mari, feedbackul negativ contribuie la îmbunătăţirea performanţei.
Mecanismele cerebrale responsabile de diferenţele care apar la nivelul modului în care învaţă copiii mai mici de 12 ani şi cei mai mari de 12 ani sunt ariile de control cognitiv care sunt localizate la nivelul cortexului cerebral. Cu alte cuvinte, centrii de control ai creierului sunt mult mai puternic activaţi în prezenţa unui feedback negativ, în cazul copiilor mai mari de 12 ani şi a adulţilor dar nu şi în cazul copiilor mai mici.
Informaţia care transmite mesajul că ai făcut ceva greşit este mult mai complicată decât cea care arată că ai făcut ceva bine.
Copiii mai mici de 12 ani au resurse cognitive limitate care nu le permit să proceseze informaţia negativă şi să înveţe din greşeală. Autorii arată că a învăţa din greşeală presupune a privi retrospectiv pe aceeaşi cale pe care ai parcurs-o şi a analiza ce anume nu a mers şi cum a fost posibil acest lucru. Asta înseamnă că este nevoie de o analiză amănunţită pentru a reliefa că ceea ce ai făcut este o greşeală. Pentru aceasta actiune, resursele copiilor mai mici de 12 ani sunt ineficiente.
Feedbackurile adulţilor influenţează abilitatea copilului de evaluare şi autoevaluare a performanţelor
Una din greşelile tipice pe care le fac adulţii este să raporteze performanţa copilului la propriile criterii subiective de evaluare (Îmi place, nu îmi place, este frumos, este urât etc.). Tipul de feedback în care adultul exprimă cum se simte el, raportat la ceea ce face copilul este extrem de dăunător pentru copil prin prisma consecinţelor pe care le implică pe termen lung.
De exemplu prin feedback-ul ” nu îmi place desenul tău!” educatoarea învaţă copiii că:
-Performanţa copilului (ceea ce face el) depinde de reacţia celorlalţi
Important este felul în care se simt ceilalţi privitor la ceea ce face copilul şi nu el ca actor principal a ceea ce face.
-Aprecierea performanţei se face prin prisma reacţiei celorlalţi (ex desenul meu este frumos în funcţie de cum îi place doamnei educatoare)
-Valoarea lui personală depinde de evaluarea celorlalţi.
-Să se raporteze la părerea celorlalţi şi nu la aceea ce ştie.
-Să fie atent la feedbackurile celorlalţi în detrimentul performanţei personale (nu mai este atent la ceea ce face, ceea ce afectează performanţa).
În concluzie- in mod sigur critica are doar efecte adverse la acestă vârstă. Umilirea conduce la furie. (Tangney et al 1992), iar sudiile lui Kamins şi Dweck arată că critica pe persoană învaţă copiii să se simtă neajutoraţi când greşesc sau au un eşec.
Apeland la psiholog puteti afla care este forma cea mai potrivita de oferire a feedbackului care să aibă potenţial de facilitare a învăţării la varstele mici ale copiilor.
Cu drag,
Psiholog Roxana Pătraşcu
Tel.: 0736.632.545
E-mail: roxana.patrascu@psihosolutii.ro