Claustrofobia este definită, de obicei, drept teama de a fi închis într-un spațiu mic. Ascensoarele și zborul sunt cele mai frecvente motive pentru care oamenii caută ajutor în privința claustrofobiei, dar unii au alte probleme claustrofobice, cum ar fi procedurile RMN sau spațiile de lucru mici.
Oamenii se gândesc de obicei că claustrofobia se limitează la spațiile mici, dar mărimea este relativă. Spațiul util in interiorul majorității avioanelor comerciale este mai mare decât în multe apartamente, dar puțini suferă de claustrofobie în propria casă, poate doar dacă sunt blocați de o ninsoare puternică, de exemplu. Iar asta oferă un indiciu despre celălalt factor cheie în claustrofobie și anume, controlul. Claustrofobia nu este doar despre dimensiunile spațiului, ci și despre cât control ai sau crezi că ai asupra situației respective.
Chiar dacă un avion nu este chiar mic, persoanele claustrofobe se concentrează pe faptul că nu pot pleca dintr-un avion în mijlocul zborului și pe posibilitatea de a fi captivi la locurile lor din cauza turbulențelor. Mărimea spațiului este un factor important, dar la fel este și să poți controla când vii și când pleci.
Este util și destul de exact să ne gândim la claustrofobie ca la un caz special de tulburare de panică. Oamenii se tem să fie închiși în spații mici, deoarece își fac griji că vor avea un atac de panică undeva de unde o ieșire rapidă poate fi dificilă sau imposibilă din cauza restricțiilor de spațiu. Aproape orice poate părea o capcană dacă ai un atac de panică, dar în cazul claustrofobiei, indiciul este întotdeauna o restricție fizică a abilității de a pleca.
Oricât de greu ar fi de crezut, ceea ce menține panica este lupta împotriva ei. Să capitulăm în fața panicii, așa cum fac unele persoane, ne lipsește de energie, așa cum să punem o lumânare arzând într-un borcan închis etanș o lipsește de oxigenul de care are nevoie ca să ardă. Din această cauză, o recuperare bazată pe fuga de anxietate este mult mai puțin sigură și durabilă decât una bazată pe recunoașterea faptului că poți primi anxietatea, îi poți ceda, o poți lăsa să treacă și viața va continua ca până atunci. Instinctele noastre despre cum să gestionăm panica și teama sunt de obicei greșite și putem progresa când suntem dispuși să facem opusul. Contează să ne reamintim că soluția este să cedăm atacurilor de panică în loc să le rezistăm.
Așa cum scriam la începutul articolului, unul dintre cele mai frecvente motive pentru care oamenii au nevoie de ajutor legat de claustrofobie este reprezentat de ascensoare. Am să trec în revistă, în cele ce urmează, principalii pași ai unui program de expunere pentru această problemă.
Primul pas este să alegi un lift sau două pentru primele ședințe de practică. Mergi în mai multe clădiri cu ascensoare și vezi cum se clasează fiecare în funcție de criteriile tale. Alege un lift cu care ești dispus să începi. Nu trebuie să fie cel mai înfricoșător și nici măcar să se plaseze sus pe lista ta. Poți începe cu cel care pare a fi cel mai simplu. Hotărăște-te dacă vei face asta pe cont propriu sau cu o persoană de sprijin. Fii conștient că prezența unei astfel de persoane are și avantaje și dezavantaje. Dacă poți face expunerea pe cont propriu, fără această persoană, te va ajuta să progresezi mai rapid. Dar dacă nu ești dispus sau nu poți să abordezi mersul cu liftul singur, îți va fi mai bine să începi cu o persoană de sprijin și apoi să renunți la ea cât de repede posibil. Explică cu atenție ce vrei să facă persoana aceasta. În acest sens, următoarele informații specifice ascensoarelor sunt relevante:
1. Spune-i persoanei de sprijin că tu vei lua toate deciziile. Tu vei fi în control, ea doar te va însoți. Vei decide când și unde să mergi cu liftul, dacă persoana respectivă va merge cu tine sau te va aștepta, etc.
2. Spune-i persoanei de sprijin că probabil vei fi speriat și vei avea tot felul de senzații neplăcute. Indiferent că vei arăta palid și înspăimântat sau că vei plânge, explică-i că este în regulă, este normal, că aceste senzații sunt numai disconfort, nu pericol. Adu-i aminte că mergi cu liftul ca să exersezi cum să te descurci cu teama, așa că este firesc să te sperii.
3. Plănuiește ce să spui în cazul puțin probabil că te întreabă cineva ce faci. Dacă ajungi la ultimul etaj sau la parter și sunt oameni care așteaptă să ieși înainte să urce, spune-le că mergi cu liftul și las-o așa.
4. Spune-i persoanei de sprijin ce vrei să facă. De exemplu, poate ajuta cu aduceri-aminte că ai un plan de urmat și te poate încuraja să continui și să exersezi cu teama.
Chiar dacă este provocatoare partea de expunere, contează să începii cu pași mici, dar siguri, alegând în acest fel libertatea pe termen lung, în locul confortului imediat.
Dacă ai nevoie de ajutor și nu reușești pe cont propriu să învingi claustrofobia, te așteptăm la cabinetele noastre din București sau Cluj-Napoca sau pe www.gandestesanatos.ro, unde înregistrarea și primele 3 ședințe-lecții sunt gratuite. Pentru mai multe detalii poți accesa pagina de Contact a site-ului și să realizezi o programare.
NOU! Accesează gratuit primele 3 ședințe-lecții ale platformei de psihoterapie și dezvoltare personală online descărcând aplicația GandesteSanatos din AppStore si GooglePlay. Dacă dorești și interacțiune cu un psiholog te poți înregistra gratuit pe www.gandestesanatos.ro.
Psiholog Ioana Ionicioiu
0746 211 896