Efectele migrarii asupra familiilor – O abordare psihologica

Adaptarea la o noua cultura se resimte la nivel emotional sub forma de trecere printr-o perioada de doliu, de pierdere care genereaza emotii negative, precum confuzie, neajutorare si anxietate, ceea ce poate dezvolta cel putin o stima de sine scazuta. Esecul adaptarii culturale se traduce prin incidenta crescuta a unor probleme de sanatate fizica sau mentala ori intampinarea unor probleme de ordin psihologic (de ex. depresie, anxietate, atacuri de panica). In acest sens, e important de remarcat faptul ca incidenta suicidului in randul imigrantilor e mai mare decat in randul nativilor unei tari, ceea ce ne duce cu gandul la problemele de adaptare.

Reintoarcerea in tara de origine, in cazul celor care au petrecut o perioada semnificativa de timp intr-o alta cultura pot sa nu resimta nici un fel de efect negativ al readaptarii, in vreme ce in cazul altora problemele se pot mentine si un an (anxietate, depresie, conflict de identitate, dificultati interpersonale, probleme profesionale) si ar necesita apelul la consiliere psihologica sau psihoterapie. Cauzele instalarii unui astfel de soc al reintoarcerii este datorat experientelor noi, o noua intelegere a lumii, si a dobandirii unei noi identitati. Viata de acasa nu ramane pe loc, oamenii se schimba si o serie de evenimente importante au loc in vietile lor. Cei de acasa pot sa nu fie interesati de experientele celui care se reintoarce si il pot eticheta pe acesta drept privilegiat ori rasfatat. Exista, asadar, o serie de asteptari, de ganduri, care se dovedesc nerealiste, legate de reintoarcerea acasa: ”totul va fi la fel ca inainte”, „va fi perfect”, „pot sa imi reiau viata de acolo de unde am lasat-o, „oamenii de acasa vor fi interesati de exprientele mele”. Revenirea psihologica se incheie abia atunci cand este rezolvata aceasta criza, care poate varia de la un individ la altul.

Fiecare individ apartine mediului sau etno-cultural, cu care se identifica. Trecerea dintr-un mediu etno-cultural in altul poate duce la aparitia unor situatii serioase de adaptare. Persoana se poate simti straina si frustrata, mai ales datorita asteptarilor nesatisfacute in tara de origine care formeaza un set de sperante si dorinte proiectate ca posibilitati reale si sigure in tara-gazda, dar totusi acestea nu sunt realizabile mereu. Dupa cum stim, emigrantii romani sunt intampinati cu reserve in unele tari, chiar cu ostilitate, adesea fiind refuzati. Trecerea presupune, in mod firesc, un efort special de adaptare, care determina nu numai o schimbare in comportamental a individului respectiv, ci in multe cazuri, poate duce la serioase modificari psihice. Nesiguranta locului de munca, a locuintei, necesitatea invatarii unei noi limbi, schimbarea conditiilor de trai, integrarea intr-o colectivitate complet noua si lipsa persoanelor dragi, expun emigrantii la un stres permanent, care ulterior poate lua forma unor depresii, anxietati, atacuri de panica, stari de furie, fobii, uneori completate de tulburari psihosomatice, cum ar fi: alergii, diabet, TBC, insomnii, scaderea apetitului general, tulburari de echilibru, atentie si concentrare, dureri corporale s.a.m.d. Toate aceste probleme trebuie sa fie abordate corect, recomandabil prin psihoterapia cognitiv-comportamentala si uneori combinata cu tratamentul medicamentos. Avantajul principal al psihoterapiei cognitiv-comportamentale il constituie durata redusa (minim 8 si in medie 20 de sedinte) si eficienta crescuta si dovedita stiintific a metodelor utilizate.

Membrii de familie ramasi in tara sunt afectati direct. Cel mai adesea este copilul, care ramane in grija unor rude. In aceasta situatie, rudele in cauza nu se pot substitui parintilor si copiii pot dezvolta comportamente deviante, inregistrand rezultate slabe la invatatura si frecventarea unor anturaje cu preocupari infractionale. Din punct de vedere terapeutic, in aceasta situatie avem de-a face cu un puternic sentiment de abandon, ceea ce duce inevitabil la o criza de identitate, mai ales la tinerii aflati la varsta adolescentei, carora le lipseste un model parental corespunzator. Pentru a se evita astfel de situatii se recomanda o mai buna comunicare intre parinti si copiii ramasi in tara, incurajarea dialogului pe temele care ii preocupa pe cei tineri, indrumarea acestora ca sa constientizeze consecintele actiunilor proprii. Chiar daca, fiind prinsi in activitatile zilnice, parintilor li se pare dificil sa discute cu un adolescent sau copil care se afla la varsta la care descopera diferenta intre bine si rau, totusi sa nu piarda din vedere faptul ca au o influenta foarte mare asupra copiilor lor si ca parerea lor este necesara.

Membrii de familie care il urmeaza pe emigrant in alta tara sunt afectati si ei direct de transformarile aparute in viata lor. Spre exemplu, sotiile sau sotii persoanelor care emigreaza nu-si gasesc un loc de munca in tara de adoptie, ceea ce poate duce la probleme in viata de cuplu, neintelegeri pe plan financiar, deoarece o persoana care a avut un job in tara de origine si dintr-o data isi schimba situatia, poate dezvolta diferite forme de nevroze, cele mai intalnite fiind depresiile. In ceea ce-i priveste pe copiii care emigreaza alaturi de parintii lor, acestia au o capacitate de adaptare usor mai mare, daca au pana in 15 ani. De asemenea, trebuie mentionat si faptul ca integrarea lor intr-o colectivitate noua poate fi dificila, mai ales daca e o comunitate lipsita de alti copii imigranti. Cel mai important aspect pentru parintii care se confrunta cu o astfel de situatie este sa fie in permanenta aproape de nevoile copiilor lor, sa comunice cu ei, sa-i asculte, indiferent cat de ocupati ar fi cu activitatile cotidiene.

            O parte importanta din emigranti beneficiaza de ajutor social. Acesta declanseaza si intretine sentimente de inutilitate si depresie, un revers negativ al generozitatii sociale care dezvolta un obicei din a gasi defecte la gazde si din a le critica, ceea ce sustine o identitatate aflata in deriva.

Datorita nivelului de stres crescut, in familiile de emigranti se poate pune inclusiv problema divortului, care poate avea mai multe cauze cum ar fi: stari depresive si faze maniacale, lipsa relatiilor care asigura suport si echilibru, disparitia temerii de blamare sociala (spre ex: ce-o sa zica lumea), probleme de identificare, dorinte de independenta, gelozii, neincredere, adoptarea unor noi stiluri de viata, neglijarea relatiei, supraaprecierea valorilor materiale in detrimentul celor emotionale sau spirituale. Evitarea unui conflict este ca si cum ai impinge un balon sub apa si care va iesi afara la o miscare gresita, la un stres sau la reducerea presiunii.
             Dorinta sau nevoia de a emigra este legata de o absenta a identitatii si de cautarea acesteia. Emigrantul pleaca din tara sa din cauza unor dificultati de adaptare. El se considera nedreptatit, persecutat, nerecunoscut sau marginalizat. Emigratia semnifica o fuga si semnifica  atat refuzul, cat si incapacitatea individului de a se identifica cu tara sa. Tara de adoptie va trebui sa reprezinte pentru emigrant un model cu care sa se identifice. Dar este necesar ca si mediul sa-l accepte si sa-l recunoasca.

             Daca doriti sa va convingeti cum au reusit si alte persoane sa depaseasca probleme similare, va invit sa vizitati forumul nostru sau sa citi ce ne scrie A. din Danemarca:

 „Un moment greu dar pe care l-am trecut cu bine cu ajutorul lui Dumnezeu si a psihologului Alice Marasescu(multumesc din tot sufletul). Insa atunci numai eu stiu ce era in sufletul meu, ce fel gandeam sau mai bine zis …nu mai gandeam, ce nebunii imi treceau prin minte…a fost depresie, frica, dezorientare, ma simteam fara viata si voiam sa se termine totul, nu mai conta aproape nimic, nu mai aveam chef de nimic, nu ma mai simteam bine cu mine si nici alaturi de cei din jur, imi era frica de ce va urma…un amalgam de trairi negative si neputinta fizica pentru ca ajunsesem sa fiu lipsita de putere, de viata, de curaj si dorinta de a trai. Aici am ajuns dupa 5 ani de strainatate, fara socializare si comunicare, inchisi in carapacea noastra, doar casa, copii, munca …si ce munca?(terminasem in tara o facultate ca sa lucrez aici in curatenie). Pentru mine cei cinci ani au insemnat decadere, involutie, tot ce-am constuit in anii de studentie in tara am pierdut aici…am ajuns pe un drum de unde credeam ca nu mai e cale de intoarcere si nu mai vedeam nici o solutie salvatoare. Atunci indrumata de un medic de aici am apelat la psihoterapie…si va spun din tot sufletul, ca mi-a salvat viata, m-a salvat pe mine ca om, m-a adus inapoi pe linia de plutire, apoi si mai mult m-a invatat sa vad realitatea, sa ma descopar pe mine si sa am din nou incredere in propria mea persoana si in valorile mele, mi-a dat puterea sa traiesc din nou si sa ma bucur de copii , de viata si de tot ce pot sa fac. Pentru mine a fost ca o eliberare dintr-un jug.Este atat de important sa constientizam ca de noi depinde binele , multumirea, fericirea noastra. Este atat de important sa constientizam ca suntem liberi sa alegem si ca avem puterea sa ne croim drumul in viata. Insa totul depinde de noi, de noi si de vointa noastra. Pentru ca avand vointa capeti putere, si cand doresti din tot sufletul ceva, acel ceva devine realitate. Cea mai grea lupta e aceea cu noi insine, iar cel mai important e sa ne cunoastem foarte bine pe noi insine, sa invatam sa ne iubim,sa ne acordam credit, timp si rabdare, sa avem stima de sine si sa crestem prin a ne dezvolta propria personalitate. Cand ne impacam cu noi insine, cand ne iertam de toate acuzele ce ni le-am adus, apare autoacceptarea si iubirea de sine, acel sentiment de liniste si impacare ce-ti da puterea si speranta sa privesti viata si pe cei din jur cu alti ochi…abia atunci te poti bucura cu adevarat de tot ce te inconjoara.De ce oare asteptam sa se intample ceva urat si cumplit in viata noastra , ca sa ne apucam de trait si iubit din nou???

 

Daca intampinati o problema psihologica legata de adaptare si nu reusiti sa ii mai faceti fata, e recomandat sa apelati la un ajutor specializat. Psihoterapia cognitiv comportamentala e foarte eficienta in a diminua si rezolva problemele psihologice individuale, de familie sau ale copilului aparute in urma emigrarii. Daca doriti sa apelati la terapie, cabinetului nostru va oferia o gama variata de servicii, special create pentru dumneavoastra. Oferim servicii online prin sedinte a cate 50 de minute tinute prin unul din programele Skype sau Messenger, telefonic sau sedinte la cabinet pentru membrii din tara. Tot odata, va punem la dispozitie si o platforma de terapie si dezvoltare personala, in care primiti gratuit inregistrarea si primele 3 sedinte. Tot ce trebuie sa faceti e sa contactati unul din psihoterapeutii nostri sau sa va inregistrati in programul  Gandeste Sanatos. Mult success!

Psihoterapeut Alice Marasescu
Telefon: 0735.88.41.05
alice.marasescu@psihosolutii.ro
www.gandestesanatos.ro
www.psihosolutii.ro