Cei mai multi dintre noi au trait mare parte a vietii, sau cel putin in copilarie, sub imboldul perfectiunii. Incepand cu parintii care cereau ca lucrurile pe care le facem (de la teme pana la facutul patului) sa fie facute perfect sau cel putin aproape perfect, si ajungand in viata adulta sa ne fie ceruta perfectiunea de colegi, sefi sau de persoana iubita, multi dintre noi ajung sa creada ca este „perfect” in regula sa ceara perfectiunea de la ei.
In unele dintre cazuri, acest imbold al perfectiunii ne face sa ne mobilizam toate resursele in a atinge o performanta mai buna.
Din pacate, multi dintre noi nu se opresc in a vedea perfectul ca ceva care ii motiveaza si ii mobilizeaza, ci vad in perfectiune un scop in sine. In aceste cazuri perfectiunea nu mai e un imbold, ci se transforma in ceea ce literatura de specialitate a denumit ca perfectionism clinic.
Ce inseamna Perfectionismul clinic?
Inseamna ca in mintea oamenilor exista credinta conforma careia perfectiunea exista si ca ea trebuie atinsa cu orice pret.
Avand aceasta credinta puternic intiparita in minte si oamenii crezand-o 100%, nu ne vom putea opri pana cand nu o vom atinge si mai mult decat atat, nu ne vom gasi linistea pana cand aceasta perfectiune nu este adaugata in portofoliul nostru.
Si de ce ar fi asta atat de rau?
Asa cum spuneam mai sus, faptul ca ne dorim ca lucrurile pe care le facem sa fie facute cat de bine se poate este un imbold foarte bun pentru a atinge performanta. Insa in momentul in care atingerea perfectiunii in toate lucrurile pe care le facem devine credinta si gandul dominant in viata noastra, atunci in acest moment emotiile pe care le avem nu vor mai fi acele emotii functionale care ne ajuta sa ne mobilizam si sa ducem sarcina pana la capat cu succes, ci se vor transforma in emotii negative disfunctionale. Cea mai des intalnita in acest caz este anxietatea.
Desigur ca in limbajul popular “perfect” este un cuvant des intalnit. Diferenta intre perfectul functional si cel disfunctional este credinta pe baza careia se formeaza.
In momentul in care in mintea oamenilor apare urmatoare credinta: „Trebuie cu necesitate sa fac toate lucrurile perfect, altfel valoarea mea ca profesionist / sot / sotie/ om este egala cu zero”, atunci in momentul in care voi avea un esec, cel mai probabil voi simti o anxietate accentuata. Aceasta anxietate ma va bloca, ma va face sa cred ca nu sunt destul de bun, ma va face sa ma devalorizez si, surpriza, probabil nu ma voi putea concentra astfel incat sa duc pana la capat sarcina sau sarcinile pe care mi le propun. Cu alte cuvinte, imi voi trai viata cu o teama excesiva ca nu voi reusi sa fiu perfect, sa fac lucrurile perfect si sa traiesc perfect.
Ce va face un om care are aceasta credinta in minte?
Cel mai probabil ca va avea o incredere scazuta in fortele proprii; probabil ca va avea o teama excesiva ca ceilalti sa nu il evalueze negativ pe baza performantei lui; va fi excesiv de meticulos, insa in acealsi timp va amana sarcinile de teama sa nu le poata face perfect. Aceste persoane suporta critica foarte greu si au sentimente accentuate de vinovatie atunci cand lucrurile nu le ies „perfect”.
Toate aceste lucruri care se intampla in mintea oamenilor nu sunt reale. Cine este perfect? Cine face toate lucrurile perfect? Cat de rational este sa cerem de la noi perfectiune?
Pe de alta parte, cum ar fi daca as gandi astfel: „Mi-ar placea ca toate lucrurile pe care le fac sa fie perfecte. Insa imi dau seama ca uneori mai pot gresi, mai pot avea cateva esecuri. Atunci fac tot ce tine de mine ca sa imi iasa lucrurile asa cum vreau eu. Chiar cand mai fac cate o greseala, valoarea mea ca om nu se schimba.”
Daca reusim sa intelegem si sa acceptam aceasta credinta flexibila, nu vom avea decat de castigat. Intelegerea faptului ca oamenii nu pot face toate lucrurile perfect, ca oamenii sunt supusi greselii si ca oricat de mult ne-am stradui, cateodata lucrurile pur si simplu nu tin de noi, ne va dezpovara de aceasta anxietate accentuata si ne va face sa incepem incet, incet sa ne bucuram mai mult de lucrurile pe care le facem bine, sa acceptam ca uneori sunt sanse ca lucrurile sa nu iasa asa cum ne dorim si sa facem tot ce tine de noi sa le facem din ce in ce mai bine.
Aceasta credinta absolutista, rigida face practic diferenta intre perfectiunea care naste anxietate si dorinta de a face lucrurile bine care se transforma in performanta; dificultatea de a ne bucura de viata, cautarea perfectiunii in orice, sentimentul de devalorizare puternic, toate acestea sunt consecinte negative ale acestui perfectionsim clinic.
Ce se poate face?
In primul rand va recomand sa va analizati gandurile pe care le aveti in momentele in care nu va simtiti bine cu dvs. pt ca nu ati facut un lucru perfect. Exista o credinta rigida acolo? Exista vreo dorinta imperativa de a face lucrurile perfect? Daca da, analizati-o! Este reala, este functionala?
In al doilea rand, puteti incerca sa apelati la cateva sedinte de consiliere. Consilierea si psihoterapia cognitiv comportamentala au rezultate foarte bune in a adresa acest tip de perfectionism. Impreuna cu un psihoterapeut veti afla ce se intampla in mintea dvs. atunci cand simtiti presiunea de atinge perfectul si puteti incepe sa schimbati si sa flexibilizati credintele care duc la el, astfel incat sa se diminueze starea de anxietate, iar dvs. sa reincepeti sa va bucurati de viata.
Va asteptam la cabinetele noastre din Bucuresti sau Cluj, dar daca nu puteti ajunge, atunci intrati pe www.gandestesanatos.ro. Inregistrarea si primele 3 sedinte-lectii sunt gratuite.
NOU! Accesati gratuit primele 3 sedinte-lectii ale platformei de psihoterapie si dezvoltare personala online descarcand aplicatia Gandeste Sanatos din AppStore si GooglePlay. Daca doriti si interactiune cu un psiholog va puteti inregistra gratuit pe www.gandestesanatos.ro.
Mult succes!
Psihoterapeut Irina Paraschiv