Tulburarea de Personalitate Histrionica (teatralismul)

De obicei, trasaturile care alcatuiesc tulburările de personalitate incep sa se schiteze in copilărie, se cristalizează la adolescenţă şi însoţesc persoana respectivă pe tot parcursul vietii sale.

Ce este Tulburarea de personalitate Histrionică?
Tulburarea de personalitate Histrionică este o tulburare de personalitate care se manifesta prin faptul ca persoana este excesiv de extraverta, iubeste sa fie in mijlocul oamenilor, in centrul atentiei, si este in general destul de instabila din punct de vedere al dispozitiei sale. Mai mult, vom observa cum aceste persoane sunt foarte demonstrative, ca si cum ar juca un rol. Cu alte cuvinte Tulburarea de personalitate Histrionică este caracterizată printr-un „pattern pervasiv de emoţionalitate excesivă şi de căutare a atenţiei din partea celorlalţi”, conform Manual de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale.

Debut
La fel ca in cazul altor tulburari de personalitate, debutul tulburarii histrionice se afla undeva la varsta adolescentei sau in perioada de varsta adulta tanara.

Cum se manifestă  Tulburarea de personalitate Histrionică?
Persoana care are tulburarea de personalitate Histrionică:

este incomodată în situaţiile în care nu se află în centrul atenţiei. Indivizii cu tulburare de personalitate histrionică, de cele mai multe ori, în mod activ şi dramatic, isi doresc să tragă atenţia celoralti asupra lor şi, de multe ori in prima parte a interactiunii, pot încânta pe celelalte persoane noi prin entuziasmul, deschiderea lor de a comunica si crea relatii noi sau prin tendinţa spre flirt.  Aceste atribute devin din ce in ce mai neconvingătoare însă, pe măsură ce trece timpul, personele cu astfel de tulburare continuă să ceară din ce in ce mai multa atentie. Aceste persoane sunt de obicei „sufletul petrecerii”. Dacă nu sunt centrul atenţiei, ei fac ceva de efect (de ex. inventează întâmplări, creează scene) pentru a atrage centrul atenţiei asupra lor. Această nevoie de atentie este evidentă şi faţă de persoanele pe care le consideră importante, de ex. un doctor, psiholog, etc. (de ex. flatare, oferire de cadouri, descrieri dramatice ale simptomatologiei, care sunt înlocuite cu simptome noi la fiecare vizită).

– interacţiunea cu alţii este caracterizată adesea printr-un comportament seducător sau provocator sexual inadecvat. Comportamentul provocator sau seducător sexual al persoanei cu această tulburare, nu este indreptat numai spre persoanele faţă de care individul are un interes sexual sau romantic, ci se manifesta într-o gamă largă de relaţii sociale, ocupaţionale şi profesionale, depăşind ceea ce este adecvat contextului social.

prezintă o schimbare rapidă şi o expresie superficială a emoţiilor. Persoana în cauză poate trece de la o stare afectivă negativă la una polar opusa, pozitiva. Asemenea unui copil, această persoană râde „cu lacrimile pe obraz”.

– uzează în mod constant de aspectul fizic pentru a atrage atenţia asupra sa. Aceste persoane se preocupa foarte mult de impresia pe care o fac asupra altora, de aspectul lor şi cheltuie foarte mult timp, energie şi bani pe îmbrăcăminte şi pentru a se face cât mai atrăgători. Sunt in permanenta cautare de complimente referitoare la aspectul lor şi pot fi uşor şi excesiv de deranjaţi de un comentariu critic în legătură cu aspectul lor ori de o fotografie pe care o consideră defavorabilă.

are un stil de a vorbi extrem de impresionistic şi lipsit de detalii. Aceste persoane au tendinta de a-si exprima opiniile ferme cu dramatism, insa parerile subiacente care sustin aceste pareri sunt de cele mai multe ori vagi, difuze, fara fapte care sa le sustina. De exemplu, persoana în cauză poate să spună că o anumită persoană este o fiinţă umană minunată, însă nu este capabila să ofere nici un exemplu de calităţi bune pentru a susţine această opinie.

manifestă autodramatizare, teatralism, şi o expresie exagerată a emoţiilor. Aceste persoane îşi manifesta intr-un  mod exagerat emotiile in public, punandu-si uneori familia si prietenii in anumite dificultati. (de ex., îmbrăţişarea cunoştinţelor cu o ardoare excesivă, plângând necontrolat în ocazii sentimentale minore sau având accese de furie.) Emoţiile lor însă, par adesea a apărea şi dispărea prea repede pentru a fi resimţite profund, ceea ce poate face pe ceilalţi să acuze individul de falsificarea acestor emoţii.

este o persoană sugestionabilă, adică, uşor de influenţat de alţii sau de circumstanţe. Opiniile şi sentimentele acestor persoane sunt uşor de influenţat de alţii şi de capriciile de moment. Aceste persoane isi pot pune multa incredere, în special în persoanele extrem de autoritare pe care ei îi văd ca putand sa le rezolve magic problemele. Sunt foarte refractari în a se angaja în activităţi noi ori în a-şi asuma riscuri personale, deoarece acestea se pot demonstra a fi incomode. Au tendinţa de a acţiona pe bază de supoziţii şi de adopta convingeri în mod precipitat.

consideră relaţiile a fi mai intime decât sunt în realitate. Aceasta trasatura face ca persoanele cu tulburare histrionica sa prezinte aproape fiecare cunostinta relativ noua ca fiind extrem de apropiata („Scumpul/ Scumpa mea”). Mai mult, se pot adresa medicilor sau persoanelor cu autoritate pe numele mic.

Evoluţie
La fel ca alte tulburări de personalitate, tulburarea histrionică se estompează cu vârsta. Totodată, aceste trasaturi care compun spectrul tulburarii histrionice se reduc numeric, evantaiul manifestarilor îngustându-se treptat, reducându-se la căutarea de senzaţii şi conduite specifice.

Ce pot sa fac?
Este important de stiut ca persoanele cu trasaturi de personalitate histrionica sau chiar cu tulburare de personalitate histrionica se pot adresa unui psihoterapeut de cele mai multe ori atunci cand comportamentul lor ajunge sa interfereze cu calitatea vietii.
Psihoterapia cognitiv comportamentala individuala este recomandata si studiile arata ca rezultatele obtinute sunt bune, insa durata acesteia este destul de mare, mergand de la 8 luni pana la o perioada nedeterminata.

Psiholog Irina Paraschiv