Stresul la locul de muncă apare adesea din gânduri de tipul „trebuie neapărat să fac totul perfect” — o gândire absolutistă care, în mod paradoxal, nu te face mai performant, ci duce la suprasolicitare, anxietate și dificultăți de relaționare. Diferența dintre această gândire disfuncțională și una funcțională, mai flexibilă, stă în modul în care interpretezi eșecul și presiunea pe care ți-o pui singur. Află mai jos cum recunoști anxietatea de performanță și cum îți poți construi așteptări mai realiste la job.
Cum apare stresul legat de performanța la locul de muncă
Mă întâlnesc în fiecare zi cu persoane care se confruntă cu diferite stări emoționale neplăcute – anxietate, neliniște, îngrijorare, de multe ori dificultăți în a adormi sau în a dormi toată noaptea bine, toate datorate stresului întâlnit zi de zi la locul de muncă.
Mai toți îmi spun despre cât de mult își dau silința să facă lucrurile cât mai bine, să nu facă greșeli în cadrul activității și să fie priviți cât mai bine de șefi sau de colegi. Cei mai mulți au probleme atunci când trebuie să țină o prezentare sau atunci când e nevoie să își prezinte rezultatele colegilor sau șefilor.
Într-adevăr, situația socială din ziua de astăzi obligă pe cei mai mulți dintre noi să se străduiască să fie cât mai buni și cât mai performanți în ceea ce fac. Dar cum îți dai seama când devine prea mult și cum te poți proteja mai mult de aceste emoții negative atât de dezadaptative?
În acest articol îți explic ce anume din mintea noastră te face să vrei să faci toate lucrurile bine, cât de realistă e această cerință și cum poți gândi astfel încât să nu te suprasoliciți, dar să tratezi cât mai bine sarcinile de muncă de zi cu zi.
Ce este anxietatea de performanță
Anxietatea pe care multe dintre aceste persoane o simt – însoțită de stări de îngrijorare foarte mari atunci când au de ținut prezentări în fața șefilor, colegilor sau partenerilor, dificultăți în a adormi, lipsa poftei de mâncare uneori, preocupare excesivă pentru a face sarcinile perfect – se numește, în termeni psihologici, anxietate de performanță.
„Trebuie neapărat absolutist”: sursa presiunii
Determinantul principal al acesteia este o modalitate de a vedea situația în termeni absolutiști: trebuie neapărat să nu faci nicio greșeală și să faci toate lucrurile cât mai bine, perfect dacă se poate, și să câștigi simpatia a cât mai mulți oameni. Acest mod de a gândi este ceea ce numim „trebuie neapărat absolutist”. O astfel de credință pune foarte multă presiune pe cel care o are, fiind în același timp, paradoxal, nu o credință care impulsionează spre cât mai multă eficiență, ci mai degrabă duce la suprasolicitare, emoții negative, dificultăți de relaționare și poate chiar deteriorarea relațiilor cu cei apropiați.
Cea mai mare reticență pe care o întâmpin la persoanele cu care lucrez pe această problemă este: „Dar dacă renunț la acest trebuie neapărat, mă voi lăsa în voia sorții și nu voi mai avea niciun fel de rezultat…”
Aceasta este o credință comună pe care o lucrăm în ședințe. E important de notat aici diferența dintre un „trebuie neapărat absolutist” disfuncțional – care duce la consecințe negative asupra performanței – și un „trebuie” funcțional – care are darul de a impulsiona productiv persoanele să își facă treaba cât mai bine, cu rezultate cât mai bune pe termen lung.
Gândire disfuncțională vs. gândire flexibilă: exemple
Diferența majoră dintre cele două modalități de a gândi stă atât în consecințele pe care le au, cât și în ce se întâmplă dacă „obiectivul” setat cu „trebuie” nu se realizează.
„Trebuie neapărat” disfuncțional se însoțește de multe ori de catastrofarea situației eșuate, auto-etichetare negativă, supra-generalizare și emoții de depresie, anxietate, poate chiar panică. De exemplu, gândul „trebuie neapărat ca prezentarea pe care o voi susține să iasă perfect, să nu mă bâlbâi, să nu fac vreo greșeală, căci dacă se va întâmpla asta ar fi insuportabil, ar însemna că eu sunt un incapabil și că toți ceilalți mă vor crede așa” este un exemplu clasic de „trebuie neapărat” disfuncțional – cel mai probabil un astfel de gând se va însoți de o stare foarte accentuată de anxietate, poate chiar panică în zilele dinainte de prezentare, transpirația palmelor etc. Cu siguranță că un astfel de gând nu te va impulsiona, ci mai degrabă va pune o presiune mult prea mare și nemeritată pe umerii tăi.
Pe de altă parte, gândul „mi-ar plăcea și fac tot ce ține de mine ca prezentarea mea să iasă bine. Mi-aș dori să nu mă bâlbâi și să nu fac greșeli, iar prezentarea să iasă bine și să primesc aprecieri. Chiar dacă ceva nu merge așa cum mi-aș dori eu, atunci asta nu înseamnă că toți ceilalți mă vor crede incapabil și nici că eu sunt incapabil. E omenește să greșești, iar important e să știu că majoritatea lucrurilor sunt reparabile, și că un comportament negativ nu îmi anulează toate celelalte caracteristici și comportamente pozitive din trecut.”
Esențial de reținut este faptul că o gândire inflexibilă și absolutistă nu va funcționa niciodată ca un impuls spre o performanță deosebită – e ca și cum ai face mereu sarcinile cu un pericol extrem de mare și serios deasupra capului – ai reuși să ai performanță dacă cineva ți-ar spune că ți se va întâmpla ceva fundamental rău dacă eșuezi? Cel mai probabil că nu.
Pe de altă parte, o abordare ceva mai flexibilă te va ajuta la o mai bună concentrare, la relații interpersonale eficiente și la păstrarea unui ritm de muncă adecvat.
Ce poți face dacă te regăsești în aceste tipare
Dacă te confrunți cu astfel de emoții negative la locul de muncă și te identifici în cele descrise mai sus, întreabă-te în primul rând cât de realiste sunt cerințele tale. Nu cumva pun o presiune foarte mare? Cât de mult te ajută? Cere ajutor – căci pe termen lung o astfel de stare și astfel de cerințe vor ajunge să se manifeste ca niște consecințe negative atât asupra performanței la locul de muncă, cât și asupra calității vieții de zi cu zi.
Câteva ședințe de psihoterapie cognitiv-comportamentală te vor ajuta să obții un mod de gândire ceva mai realist și mai flexibil, care să te ajute în performanța de zi cu zi, dar fără consecințele negative menționate.
Fă primul pas către o stare de bine
Nu trebuie să treci singur prin anxietate, atacuri de panică, depresie, tulburare obsesiv-compulsivă (TOC), anxietate socială sau alte dificultăți emoționale. Primul pas este să înțelegi ce ți se întâmplă și să ai acces la informații corecte și la sprijinul unui psiholog.
Dacă nu poți ajunge la cabinetele noastre din București sau Cluj, poți beneficia de psihoterapie online, de oriunde te-ai afla, prin intermediul platformei Gândește Sănătos.
Descarcă gratuit aplicația Gândește Sănătos din App Store sau Google Play sau creează-ți un cont gratuit pe www.gandestesanatos.ro. Vei avea acces imediat la primele 3 lecții ale programului de psihoterapie online, fără niciun cost.
Dacă alegi să continui programul, poți lucra alături de unul dintre psihologii noștri specializați în terapia cognitiv-comportamentală (CBT), care te va ghida pe parcursul procesului terapeutic. Pentru întrebări sau pentru programarea unei ședințe individuale, accesează pagina Contact de pe site.
De asemenea, pe platformă vei găsi un forum dedicat comunității Gândește Sănătos, unde poți citi experiențele altor persoane care s-au confruntat cu probleme similare și poți afla cum le-a ajutat psihoterapia în procesul de recuperare.
Psihoterapeut Irina Paraschiv