Majoritatea oamenilor poate au auzit urmatoare fraza: “Nu exista nu pot, exista nu vreau”. Desi pare a fi o afirmatie care încurajează libertatea de decizie si accentueaza puterea pe care fiecare dintre noi o are asupra propriilor actiuni, aceasta mai contine si urmatoarea asumptie: comportamentul oamenilor este declansat de vointa. Ceea ce putina lume stie este ca, in literatura de specialitate, vointa si comportamentul, exprimat sub forma unor obiceiuri, nu se asociaza unul cu altul.
Vointa este un concept care poate fi definit in termeni generali ca intensitate a dorintelor noastre. De foarte multe ori, in exprimarea de zi cu zi, apare ca ceva ce poate fi in cantitati mari sau mici (“n-am destula vointa!”, „are o vointa puternica!”). Este considerat de foarte multe ori un indicator al tariei de caracter și un garant al succesului.
Privita asa, vointa pare a fi un lucru esential, care merita aplaudata de fiecare data cand o vedem in actiune. Cu toate acestea, problemele incep sa apara atunci cand este vazuta ca singurul factor care ne determina comportamentul. Atunci cand obiceiuri rele trebuie oprite, insa cel care le are nu reuseste; atunci cand obiceiuri bune trebuie insusite, insa cel care le doreste nu le obtine; sau atunci cand vointa este infranta de neputinta si ajunge sa lipseasca cu desavarsire. Cand vointa “esueaza”, persoana are de suferit, pentru ca in loc de tarie de caracter ea vede slabiciune si non-valoare. In conditiile in care multi cred ca vointa determina comportamentul si ca ceea ce facem ne defineste, este greu de separat comportamentul de persoana, de pedepsit pacatul si nu pacatosul.
Conform literaturii de specialitate, lucrurile nu stau chiar asa. Vointa nu are nimic de a face cu felul in care e analizat un comportament. Motivatia este cea care sta la baza lui, iar ea este definita de efectele pozitive si negative pe care le are comportamentul produs. Putem sa facem un lucru pentru ca ne provoaca placere, pentru ca evitam durerea, pentru ca obtinem acces la materiale sau activitati de interes sau pentru ca obtinem atentia altora.
Dorinta de a face un comportament nu e suficienta. Pentru a genera un comportament ai nevoie de cunostinte procedurale (a sti cum sa-l faci), autoeficacitate (incredere ca poti sa-l faci) si asteptari pozitive (te astepti sa-ti aduca beneficii). De exemplu, pentru a te spala pe dinti, este nevoie sa stii cum sa tii periuta si sa faci miscarea (cunostinte procedurale), sa ai incredere ca poti sa te speli cu succes pe dinti (autoeficacitate) si sa te astepti ca acest lucru sa-ti aduca un beneficiu (respiratie proaspata, sanatatea danturii si a gingiilor). Daca vreuna dintre aceste componente lipseste, sunt sanse mari sa nu te angajezi in comportamentul dorit.
Cunostintele procedurale se obtin relativ usor, in functie de complexitatea obiectivului. E mai usor sa imi leg sireturile decat sa cant la pian, dar amandoua se pot invata in timp prin repetitie. Orice comportament are consecinte pe care le pot evalua negativ sau pozitiv, prin urmare e usor sa imi imaginez ce beneficii am de pe urma actiunii pe care vreau s-o intreprind. Daca invat sa-mi leg sireturile, pot sa ma incalt cu majoritatea tipurilor de incaltaminte si pot sa ma plimb afara din casa. Daca invat sa cant la pian, pot sa imi dezvolt potentialul talent, pot sa dobandesc o deprindere relaxanta, pot sa-mi castig existenta daca ajung foarte bun.
In schimb, autoeficacitatea se obtine un pic mai greu, pentru ca ea se castiga prin experienta. E natural sa simti ca pasesti pe un teren nesigur atunci cand vrei sa duci la indeplinire un obiectiv complex, indiferent cata pregatire teoretica ai in spate, si e la fel de firesc sa faci greseli la inceput. Succesul vine prin exercitiu. Poate ca legatul sireturilor este o sarcina la care autoeficacitatea nu e o problema, pentru ca se invata rapid, insa cantatul la pian? Apar tot felul de ganduri care pot impiedica dezvoltarea increderii, de la „dureaza prea mult sa invat” pana la „n-am talent pentru asa ceva”.
Orice schimbare in comportament reprezinta un proces de invatare si/sau dezvatare, unde repetitia este cea care transforma actiunile noastre in obiceiuri. Asa cum stim ca lectia de la scoala intra in memorie si o putem reproduce daca o citim in mod repetat, asa si actiunile noastre repetate sunt memorate si devin usor de efectuat. Pe masura ce ele prind radacini, efortul necesar pentru a le manifesta devine din ce in ce mai mic, iar increderea ca putem sa ne indeplinim obiectivele devine din ce in ce mai mare.
Pentru a invata cum sa iti duci pana la capat dorintele, te asteptam la cabinetele noastre din Bucuresti sau Cluj-Napoca sau pe www.gandestesanatos.ro, unde inregistrarea si primele 3 sedinte-lectii sunt gratuite. Poti face o programare la unul din numerele de telefon pe care le gasesti la sectiunea de Contact de pe site.
NOU! Acceseaza gratuit primele 3 sedinte-lectii ale platformei de psihoterapie si dezvoltare personala online descarcand aplicatia GandesteSanatos din AppStore si GooglePlay. Daca doresti si interactiune cu un psiholog te poti inregistra gratuit pe www.gandestesanatos.ro.
Psiholog Robu Madalina