Disciplinarea și pedeapsa nu sunt același lucru, deși mulți părinți le confundă. Pedeapsa se bazează pe autoritate, frică și judecarea copilului ca persoană, în timp ce disciplinarea presupune respect reciproc și învățarea unui comportament dorit, ajutând copilul să devină responsabil pentru propriile acțiuni. Înțelegerea acestei diferențe este esențială pentru o relație părinte-copil sănătoasă și pentru dezvoltarea emoțională a copilului pe termen lung.
De ce ne punem întrebări despre corectarea comportamentului copilului
Fiecare părinte, mai devreme sau mai târziu, începe să-și pună întrebări despre cum să corecteze comportamentele nepotrivite ale copilului. Ne dorim cu toții copii sănătoși, frumoși, ascultători, generoși, conștiincioși la școală, respectuoși față de noi și de ceilalți, capabili să-și gestioneze emoțiile, ordonați, creativi — iar lista poate continua în funcție de valorile fiecărui părinte. Adevărul este însă că nici noi, ca adulți, nu acționăm mereu așa, având propriile noastre dificultăți. Ne dorim totuși ce e mai bun pentru copiii noștri și facem eforturi susținute spre a-i educa, spre a le transmite valorile și principiile noastre.
Copilul rămâne însă copil, iar în ciuda eforturilor părinților, apar comportamente pe care le considerăm demne de corectat. Cum facem asta? Unii părinți aleg să ignore și să meargă mai departe. Alții, în extrema opusă, „vânează” orice greșeală, sancționând fiecare comportament considerat negativ. Fiecare părinte are propriul său stil parental, însă ce este comun tuturor este că, într-un fel sau altul, confruntăm comportamentul negativ.
Confuzia dintre disciplinare și pedeapsă
Mulți dintre noi confundă disciplinarea cu pedeapsa. Educația din trecut se baza pe învinovățire, pe frică și pe dominare, forțând astfel copilul să asculte de părinte. Sancțiunea era, fără doar și poate, sub formă de pedeapsă. De aici, consecințele sunt variate, atât asupra copilului, cât și a părintelui, dar și a relației dintre ei. Noi, părinții de azi, am fost educați în acest fel și tindem, de multe ori fără să vrem, să repetăm propriul model parental în relațiile cu copiii noștri.
Ce presupune pedeapsa?
Pedeapsa are câteva trăsături definitorii, care o diferențiază fundamental de disciplinare:
- Se bazează pe autoritate — forțează copilul să respecte norma stabilită de părinte. Pedeapsa cere supunere, iar consecința este că acesta învață să obțină ce dorește prin dominare și agresivitate.
- Se adresează persoanei, nu comportamentului — presupune mai degrabă judecarea morală a copilului decât a faptei. Îi reamintim mereu greșelile trecutului, sperând că nu le va mai repeta. În mod evident, copilul știe ce să nu facă, însă nu este sigur ce anume ar trebui să facă pentru a mulțumi părintele.
- Este arbitrară — se aplică după bunul plac al părintelui, fără legătură directă cu comportamentul. De exemplu, dacă a depășit timpul permis pentru joacă pe tabletă, copilul este pedepsit cu o zi fără dulciuri. Astfel, pedeapsa nu-și atinge scopul, iar copilul nu trăiește o consecință logică a neascultării care să-l ajute pe viitor.
- Amenință copilul cu pierderea iubirii părintelui — copilul este „șantajat emoțional” și se teme de respingere, motiv pentru care ascultă. Acesta este un aspect care va influența viitorul adult, generând insecuritate și relații dependente și submisive.
Ce presupune, în schimb, disciplinarea?
Disciplinarea, în comparație cu pedepsirea, presupune învățarea unui comportament dorit în paralel cu eliminarea comportamentului inadecvat. Disciplinarea nu înseamnă impunere prin forță, ci respect reciproc și posibilitatea copilului de a lua decizii, acesta devenind astfel responsabil de propriul comportament și de consecințele lui.
Prin disciplinare:
- corectăm comportamente, nu judecăm sau umilim copiii;
- iubim necondiționat, în ciuda comportamentului;
- oferim atenție suplimentară copilului atunci când face ceva ce ne dorim, nu doar când greșește;
- rămânem obiectivi și nu luăm comportamentul copilului ca pe un afront personal — un eveniment devine mai degrabă o experiență de învățare și educație, nu o încălcare a autorității parentale.
Ce vor învăța copiii prin disciplinare
Copiii vor învăța să se adapteze, să-și asume responsabilitatea propriilor comportamente, se vor implica activ în devenirea lor și vor interioriza regulile stabilite împreună cu părintele, fără a fi nevoie ca acesta să le impună sau să le amintească de fiecare dată.
Nu e niciodată prea târziu să reînvățăm
În mod sigur, fiecare părinte disciplinează și pedepsește. Nu este însă niciodată prea târziu pentru a o lua de la capăt și a reînvăța. Teoretic, știm cum ar trebui să educăm copilul, însă practic, modul în care noi înșine am fost educați, dar și propriile dificultăți în a gestiona problemele personale și emoțiile, ne împiedică să ne educăm copiii pentru a deveni adulți funcționali.
Ca adulți, merită să învățăm cum să fim noi înșine model pentru copiii noștri, iar pentru asta merită să apelăm cu încredere la psiholog. O persoană instruită și specializată ne poate ajuta să gestionăm eficient propriile probleme și să identificăm dificultățile întâmpinate în creșterea copilului, precum și depășirea acestora. În plus, uneori unele comportamente ale copilului sunt mult prea dificile de abordat, iar asistarea de către psiholog devine esențială.
Fă primul pas către o stare de bine
Nu trebuie să treci singur prin anxietate, atacuri de panică, depresie sau alte dificultăți emoționale. Primul pas este să înțelegi ce ți se întâmplă și să ai acces la informații corecte și la sprijin specializat.
Descarcă gratuit aplicația Gândește Sănătos din App Store sau Google Play și începe cu primele 3 lecții gratuite ale programului de psihoterapie online.
Dacă îți dorești și îndrumarea unui psiholog pe parcursul programului, îți poți crea gratuit un cont pe www.gandestesanatos.ro, unde vei putea continua procesul terapeutic alături de unul dintre psihoterapeuții noștri.
Psiholog Simona Chirilută
www.psihosolutii.ro
www.gandestesanatos.ro