Sindromul alienării parentale apare atunci când, în contextul unei separări sau al unui divorț, un părinte (numit părinte alienator) îndepărtează treptat copilul de celălalt părinte, printr-o campanie subtilă și adesea neintenționată de denigrare. Consecințele asupra copilului sunt serioase: de la scindare emoțională și sentiment de vină, până la anxietate, depresie și tulburări de atașament ce se pot prelungi în viața de adult. Recunoscut de DSM-V și acceptat de unele instanțe din România, acest sindrom poate fi limitat printr-o intervenție psihologică timpurie.
Ce este sindromul alienării parentale
Separarea și/sau divorțul părinților reprezintă una dintre traumele importante din viața unui copil. Atât pentru adulți, cât și pentru copii, o astfel de experiență aduce suferință. Din păcate, conflictele dintre cei doi părinți degenerează, adesea neintenționat, în aspecte care influențează sănătatea emoțională a copilului, deja fragilă din cauza contextului familial.
Sindromul alienării parentale, acum inclus în DSM-V de către Asociația Psihiatrilor din America și recunoscut de unele instanțe judecătorești din România, este un concept introdus de Richard A. Gardner. Acest sindrom are ca scop excluderea de către părintele care obține custodia copilului (numit și părinte alienator) a celuilalt părinte din viața copilului, printr-o „campanie” de denigrare nejustificată. Astfel, părintele care îngrijește copilul vorbește de rău celălalt părinte și îi induce copilului vinovăție dacă se bucură de celălalt părinte, realizând o „spălare a creierului” într-un mod constant și subtil. Adesea, această campanie este neconștientizată de părinte sau neintenționată. Părintele alienator dezaprobă comportamentul și caracterul celuilalt părinte și transmite inconștient și copilului acest lucru, descurajând relația copilului cu celălalt părinte.
Cum apare alienarea parentală în contextul conflictelor de custodie
Părintele aflat oricum într-o perioadă tensionată și conflictuală, intenționat sau nu, distanțează copilul de părintele care nu a primit custodia acestuia, alienând relația dintre ei. În acest context, mai ales prin împărțirea weekendurilor, a vacanțelor etc., conflictele dintre foștii soți sporesc, având ca obiect divergențele de creștere și educație a copilului. Prin urmare, determinarea copilului să se distanțeze de celălalt părinte pare o soluție pentru aceste conflicte: distanța pare să rezolve lucrurile, iar încheierea relațiilor pare să aducă liniște și pace.
Consecințele sindromului alienării parentale asupra copilului
Care sunt însă consecințele asupra copilului? Părintele care îngrijește copilul se liniștește într-o anumită măsură (se reduc conflictele, are un aliat în copil etc.), însă pentru copil lucrurile devin, dimpotrivă, mai complicate. În clasificările recente, sindromul alienării parentale este numit abuz emoțional (psihologic), fapt ce, în esență, reprezintă profitarea de pe urma diferenței de putere dintre adult și copil. Iată care sunt cele mai des întâlnite consecințe ale sindromului alienării parentale asupra copilului:
- Scindarea emoțională: copilul ajunge să aibă o identitate și o lume diferită cu fiecare părinte, creându-se tulburări de apartenență și de atașament.
- Sentimentul de vină: copilul simte că abandonează părintele îngrijitor atunci când pleacă la celălalt părinte; evită să împartă cu el bucuriile și experiențele trăite cu celălalt părinte, se simte vinovat și învață să se ascundă. Acest aspect are un potențial problematic foarte mare, având în vedere că abuzurile, sub orice formă ar fi ele, sunt ținute secrete.
- Alienarea de unul dintre părinți, trăită de copil ca o formă de abandon. Poate părea ceva de acceptat, dar, de fapt, trauma abandonului se reflectă din plin asupra copilului devenit adult.
- Ambivalență în gânduri, în emoții și în comportament: copilul gândește și simte și de bine și de rău despre același părinte, devenind confuz. Copiii mai mari se simt inadecvați și „defecți”.
- Alianță cu un părinte: copilul învață să respingă, să „poarte” ură, să saboteze; ura copilului față de celălalt părinte capătă uneori un aspect fanatic, obsesiv. Toate acestea afectează grav sănătatea mentală a copilului.
- Anxietate, manifestată prin agitație, frici, obsesii și compulsii.
- Depresie și ideație suicidară: copilul devine trist și apatic, boala devenind un strigăt după atenție, iar moartea purtând în ea iluzia unei soluții reale.
- Tulburări de atașament în viața de adult.
Când este cazul să apelezi la psiholog
Conflictele de familie, separarea și divorțul nu sunt normalitate. Încă de la apariția acestora, părinții și copiii au nevoie de asistență și suport. Din păcate însă, majoritatea dintre noi ajungem la doctor doar când doare. Cu alte cuvinte, când apar tulburări care periclitează serios dispoziția noastră emoțională sau a copilului, căutăm ajutorul specializat, ceea ce înseamnă că suferința copilului există deja. Adultul și copilul suferinzi trebuie ajutați. Cere ajutor, fii deschis la efort și schimbare, și ai făcut deja un prim pas spre ameliorarea suferinței.
Cu profesionalism și răbdare, sindromul alienării parentale poate fi observat din timp, limitat ca acțiune și cu consecințe mult mai mici.
Fă primul pas către o stare de bine
Nu trebuie să treci singur prin anxietate, atacuri de panică, depresie, tulburare obsesiv-compulsivă (TOC), anxietate socială sau alte dificultăți emoționale. Primul pas este să înțelegi ce ți se întâmplă și să ai acces la informații corecte și la sprijinul unui psiholog.
Dacă nu poți ajunge la cabinetele noastre din București sau Cluj, poți beneficia de psihoterapie online, de oriunde te-ai afla, prin intermediul platformei Gândește Sănătos.
Descarcă gratuit aplicația Gândește Sănătos din App Store sau Google Play sau creează-ți un cont gratuit pe www.gandestesanatos.ro. Vei avea acces imediat la primele 3 lecții ale programului de psihoterapie online, fără niciun cost.
Dacă alegi să continui programul, poți lucra alături de unul dintre psihologii noștri specializați în terapia cognitiv-comportamentală (CBT), care te va ghida pe parcursul procesului terapeutic. Pentru întrebări sau pentru programarea unei ședințe individuale, accesează pagina Contact de pe site.
De asemenea, pe platformă vei găsi un forum dedicat comunității Gândește Sănătos, unde poți citi experiențele altor persoane care s-au confruntat cu probleme similare și poți afla cum le-a ajutat psihoterapia în procesul de recuperare.
Psiholog Simona Chirilută
www.psihosolutii.ro
www.gandestesanatos.ro