Neutralizarea ca strategie ineficientă în controlul obsesiilor

Neutralizarea ca strategie ineficientă în controlul obsesiilor

Nu de puține ori, în cazul persoanelor care se confruntă cu diverse obsesii, apar confuzii privind strategiile la care multe dintre acestea apelează în încercarea de a scăpa de ele și care nu sunt deloc cele eficiente. Tocmai din acest motiv, am decis să scriu acest articol pentru a aduce câteva clarificări.

Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) este o tulburare anxioasă, în care trăsăturile principale sunt revenirea repetată a obsesiilor și/sau a compulsiilor suficient de grave, încât să consume un timp destul de îndelungat (> 1 oră pe zi) și/sau să cauzeze un distres pronunțat sau deficit funcțional. Deși criteriile de diagnostic pentru TOC pot fi întrunite datorită prezenței obsesiilor sau a compulsiilor, marea majoritate a persoanelor cu această tulburare (75 – 91%) prezintă atât obsesii, cât și compulsii. Există o relație funcțională strânsă între aceste două fenomene, obsesiile fiind asociate în mod obișnuit cu creșterea semnificativă a anxietății, a distresului sau a sentimentului de vină, urmata de o compulsie al cărei scop este acela de a reduce sau de a elimina anxietatea sau disconfortul cauzat de obsesie.

Două sunt procesele considerate esențiale pentru persistența TOC la nivelul fazei strategice în anxietate: (1) estimările asupra obsesiei și a abilității de coping a individului și (2) reacția de neutralizare sau ritualul compulsiv care au ca scop diminuarea anxietății sau prevenirea unui rezultat temut anticipat.

În TOC, reacțiile cognitive și comportamentale care caută să reducă distresul și să neutralizeze obsesia contribuie așadar, la persistența tulburării. Persoanele cu TOC se angajează în mai multe strategii de neutralizare, cuprinzând ritualuri compulsive menite să reducă amenințarea percepută și anxietatea asociată acesteia și să stabilească un sentiment de siguranță prin stoparea obsesiei. Neutralizarea, care presupune deseori activități ascunse de control mental, ca de exemplu recitarea unei expresii pentru sine, este îndreptată cu precădere asupra anihilării sau a corectării efectelor negative percepute ale obsesiei. Deși folosirea ritualurilor compulsive evidente în comportamentul extern sau ascunse îi distinge pe oamenii cu TOC de alte grupuri de comparație anxioase sau nonanxioase, cei predispuși la gândirea obsesivă vor folosi mai frecvent o diversitate de strategii de control ca răspuns la gândurile lor intruzive nedorite și la obsesii, recurgând la oprirea gândurilor, la raționalizare, distragere, substituirea gândurilor, autopedepsire, autoliniștire, căutarea asigurărilor din partea celorlalți sau, mai rar, nefăcând nimic.

Dacă luăm în considerare estimările și convingerile eronate despre amenințare, responsabilitate și control care caracterizează TOC, este normal ca persoana suferind de obsesii să recurgă la compulsii și la alte forme de neutralizare, într-un efort disperat de a reprima sau de a împiedica apariția obsesiei, de a reduce distresul asociat, de a se deroga de responsabilitatea percepută și de a împiedica un rezultat negativ anticipat. Deși eforturile de neutralizare pot avea succes, realizând aceste obiective pe termen scurt, ele sunt totuși strategii dezadaptative de coping care, în ultimă instanță, vor contribui la creșterea frecvenței, a intensității și a atenției acordate obsesiei. Eforturile persoanelor cu tendințe spre obsesie de a-și manifesta controlul sunt contraproductive din cauza:

1. Prezenței biasării favorizate de lipsa infirmării: o persoană crede în mod greșit că prevenirea rezultatului temut sau diminuarea anxietății se datorează neutralizării și blochează în felul acesta expunerea la orice dovadă care ar putea să-i infirme convingerea.

2. Atenției accentuate: conform teoriei lui Wegner despre procesul paradoxal, orice efort deliberat de a controla sau de a reprima un gând nedorit va intensifica procesul atențional automat de căutare a reaparițiilor ulterioare a gândului respectiv, astfel că intruziunea va câștiga prioritate atențională.

3. Responsabilizării personale excesive: succesul temporar în confruntarea cu intruziunea va contribui la creșterea semnificației percepute a acestuia și a sentimentului de responsabilitate legat de prevenirea amenințării anticipate.

4. Eforturilor exagerate pentru a dobândi controlul și regulilor mai ambigue pentru „a se opri”: succesul scurt, repetat, obținut în îndepărtarea grijii obsesionale va conduce la eforturi și mai exagerate pentru a deține controlul și la dificultăți mai mari în a înțelege când este „destul”.

Concluzionând, rezultatele generale obținute din studii de specialitate susțin rolul important al neutralizării în persistența simptomelor obsesionale, cu efecte specifice asupra amplificării distresului și asupra interpretării greșite a intruziunilor.

Dacă doriți să învățați să diminuați simptomele obsesive sau compulsive, va asteptam la cabinetele noastre din Bucuresti sau Cluj-Napoca sau pe www.gandestesanatos.ro, unde inregistrarea si primele 3 sedinte-lectii sunt gratuite. Pentru mai multe detalii puteti accesa pagina de Contact a site-ului si sa realizati o programare.

NOU! Accesati gratuit primele 3 sedinte-lectii ale platformei de psihoterapie si dezvoltare personala online descarcand aplicatia GandesteSanatos din AppStore si GooglePlay. Daca doriti si interactiune cu un psiholog va puteti inregistra gratuit pe www.gandestesanatos.ro.

Psiholog Ioana Ionicioiu

0746 211 896

ioana.ionicioiu@psihosolutii.ro

www.gandestesanatos.ro

www.psihosolutii.ro