Traiul în străinătate vine cu avantaje, dar și cu provocări reale de adaptare care pot duce la simptome de anxietate și depresie. Cele patru zone principale de risc sunt: lipsa suportului social, dificultatea de a cunoaște și accepta noua cultură, bariera limbii și modalitățile de coping folosite în fața stresului. Înțelegerea acestor factori te poate ajuta să te adaptezi mai ușor și să îți protejezi sănătatea emoțională atunci când te muți într-o altă țară.
Provocările adaptării în altă țară
Numărul persoanelor care aleg să trăiască în altă țară decât țara de origine este în creștere și, deși de multe ori decizia de a pleca din țară vine cu destule avantaje, adaptarea la o nouă cultură nu este lipsită de provocări. Aceste provocări pot uneori să afecteze buna funcționare a persoanelor proaspăt mutate și pot apărea simptome specifice anxietății și depresiei. Mai jos sunt enumerate câteva aspecte legate de traiul în străinătate, principalele probleme pe care e nevoie să le iei în calcul atunci când alegi să trăiești în altă țară și ce soluții există.
1. Nevoia de suport social
Lipsa suportului social reprezintă un factor de risc pentru sănătatea persoanelor plecate în străinătate. Faptul că acestea sunt departe de prieteni și familie și fac eforturi constante să mențină relații bune cu aceștia, dar în același timp încearcă să își construiască relații sociale în noua țară, poate părea cel puțin la început foarte copleșitor și greu. Diferențele reale sau percepute între ei și „ceilalți” duc uneori la un sentiment de lipsă de apartenență, apoi la o izolare care pe termen lung întărește și mai tare acel sentiment. De aceea, suportul social, care probabil în țara de origine era solid, are de suferit odată cu mutarea și e nevoie de eforturi considerabile pentru a construi noi relații și a le menține. A încerca pe cât posibil să eviți izolarea poate fi, deci, un prim pas important.
2. Cunoașterea și acceptarea noii culturi
Adaptarea la o nouă cultură se poate face într-un ritm mai rapid sau mai lent, în funcție de unele trăsături de personalitate. Studiile arată că deschiderea, ca trăsătură de personalitate, și empatia culturală joacă un rol important în adaptare. Deschiderea reprezintă flexibilitatea cu care individul abordează noile obiceiuri, norme și valori ale țării în care s-a mutat, iar empatia culturală presupune a aprecia și a lua în considerare asemănările și diferențele noii culturi în comparație cu propria cultură. Astfel, unele persoane se pot simți relativ confortabil cu normele, credințele și comportamentele persoanelor din jur, chiar dacă sunt diferite de ale lor. În schimb, altele vor trăi un disconfort mai mare când sunt expuse la aceste diferențe și chiar s-ar putea să răspundă uneori într-o manieră pe care persoanele din jur ar considera-o insensibilă sau incorectă. Partea bună este că, indiferent dacă trăsăturile de personalitate sunt relativ stabile, cu eforturi pot fi ajustate, iar cultivarea empatiei culturale și exersarea unei mai mari deschideri pot influența pozitiv adaptarea.
3. Limba
Cunoașterea prealabilă a limbii țării în care te muți sau învățarea ei imediat după mutare joacă un rol important în adaptare, chiar mai important decât trăsăturile de personalitate. Însă de foarte multe ori o limbă nouă poate fi dificil de învățat, există nuanțe și particularități pe care, dacă nu ești vorbitor nativ, e greu să le surprinzi, iar efortul constant de a exprima ceea ce gândești, simți și dorești este costisitor în ceea ce privește propriile resurse. Abilitatea de a comunica este importantă indiferent de context (profesional, personal, când apelezi la servicii etc.), însă în procesul de învățare, și mai important este ca presiunea de a vorbi corect să nu te împiedice să exersezi. Dacă perfecționismul, evaluarea globală a propriei persoane sau toleranța scăzută la frustrare intervin, procesul se îngreunează mult mai mult și te îndepărtează de scopul propus. De aceea, este recomandat să investești timp și efort în învățarea limbii, însă în același timp să scazi anxietatea cu privire la propria performanță.
4. Modalități de coping
Când vorbim de coping, ne referim la mecanismele prin care cineva face față distresului și problemelor cu care se confruntă. Strategiile se împart în două mari categorii: coping orientat spre probleme și coping orientat spre emoții. Oamenii folosesc atât modalități de coping din prima categorie, cât și din a doua. Unele modalități de coping pot fi mai potrivite, altele pot să afecteze adaptarea. De exemplu, a rezolva probleme într-un mod planificat și organizat, a regândi situația în termeni realiști, raționali sau a discuta despre obstacolele pe care le ai cu cineva care locuiește de mai mult timp în țara în care te-ai mutat se consideră a fi modalități productive. În schimb, evitarea confruntării cu problemele apărute, distragerea excesivă, procrastinarea sau ventilarea emoțională fără orientare spre soluții sunt asociate cu niveluri mai ridicate de stres.
Fă primul pas către o stare de bine
Nu trebuie să treci singur prin anxietate, atacuri de panică, depresie, tulburare obsesiv-compulsivă (TOC), anxietate socială sau alte dificultăți emoționale. Primul pas este să înțelegi ce ți se întâmplă și să ai acces la informații corecte și la sprijinul unui psiholog.
Dacă nu poți ajunge la cabinetele noastre din București sau Cluj, poți beneficia de psihoterapie online, de oriunde te-ai afla, prin intermediul platformei Gândește Sănătos.
Descarcă gratuit aplicația Gândește Sănătos din App Store sau Google Play sau creează-ți un cont gratuit pe www.gandestesanatos.ro. Vei avea acces imediat la primele 3 lecții ale programului de psihoterapie online, fără niciun cost.
Dacă alegi să continui programul, poți lucra alături de unul dintre psihologii noștri specializați în terapia cognitiv-comportamentală (CBT), care te va ghida pe parcursul procesului terapeutic. Pentru întrebări sau pentru programarea unei ședințe individuale, accesează pagina Contact de pe site.
De asemenea, pe platformă vei găsi un forum dedicat comunității Gândește Sănătos, unde poți citi experiențele altor persoane care s-au confruntat cu probleme similare și poți afla cum le-a ajutat psihoterapia în procesul de recuperare.
Psihoterapeut Alexandra Păcurar